Cărțile pierdute în rafturile altora

Până la vârsta asta am pierdut destule cărți prin rafturile altora carevasăzică eu le-am împrumutat, iar ei au uitat! :)) Și nu, nu o spun cu răutate, e doar o întâmplare sau, mă rog, o serie de întâmplări repetitive și des întâlnite celor care investesc în cărți și simt nevoia să le dea mai departe altora.

Împrumut cu cel mai mare drag cărți și nici nu le cer înapoi. Dacă cineva uită să mi le dea înapoi, nu-i bai, eu mă bucur că am mai făcut un om să citească. Putem să îl considerăm cadou!

Cel mai și cel mai fain sentiment a fost când am făcut asta la lucru și am convins 4 sau 5 oameni (nu mai știu exact!) să citească o carte. Și muream de drag când îi vedeam cum aduceau cartea la birou și o pasau următorului din lista de așteptare!❤ Sau când fiecare venea cu feedback-ul lui despre carte, iar eu le ascultam părerea și empatizam cu trăirile lor din momentul lecturii. Cred că ar trebui să repet experiența.🙂

Cât despre cărțile mele care au noi stăpâni, sper să fie mângâiate de mâini care răsfoiesc cu drag pagini de cărți și privite de ochi curioși și visători! Iar eu să fiu sănătoasă și să câștig suficient încât să mai cumpăr altele și să le recomand doritorilor!

009b054c112e14a63fb79862ab341dd2

 

Starea de bine și surpriza civilizației

Luna aceasta am avut parte de un minunat weekend prelungit în inima Tirolului austriac și deși mi-a plăcut Innsbruck la nebunie, astăzi îmi amintesc cu drag de sătucul în care am fost cazați. La doar câțiva kilometri de Innsbruck, marcați de peisaje demne de poveste,  Ampass este o localitate tipic tiroleză cu oameni frumoși, blânzi și educați.

Atât de tare m-a încărcat excursia noastră de la poalele Alpilor încât simt că am luat din plin o gură de aer proaspăt (la propriu!) plus încă una de civilizație și de model demn de urmat! Așa da, îmi spuneam la fiecare pas! Așa aș vrea să fie și la noi! Să fie curat, cu multe flori, cu oameni zâmbitori, deschiși la minte și primitori!

Mai precizez ceva, cazarea nu ne-a costat nimic. Am stat în casa unor austrieci care nici măcar nu ne cunoșteau și care ne-au oferit un acoperiș deasupra capului doar pentru că sora mea lucra pentru ei!

Prin Ampass am făcut destule plimbări, fie la ceas de seară pentru a fotografia panoramic Innsbruck-ul de la picioarele noastre

14355648_10154161668449335_7958794315384239334_n

fie dimineața devreme pentru a ne cumpăra cafea de la magazinul-patiserie din centrul satului.

Și știți cum arată și cum se simte o dimineață perfectă?

Ieși din casă somnoros, iar la nici un minut după, te trezești instant însă, când de afară te lovește mirosul de munte, de aer curat și de început de toamnă. Temperatura e potrivită. Suficient de cald încât să-ți fie bine, suficient de frig încât să nu-ți fie cald! E răcoare, dar soarele e pe cer.

Pe stradă te salută toată lumea, de la mic la mare, cu ‘hallo’ chiar dacă nu te cunoaște și, pe deasupra, îți mai și zâmbește. Copii pe biciclete sau trotinete echipați complet te salută respectuos, bătrânii cu câte-un ziar în mână, sportivii care aleargă dis de dimineață sau tinerele care-și plimbă cățelușii… Toți se comportă de parcă ai fi unul de-al lor, de acolo, dintr-un sat de munte austriac. De fapt, până și tu uiți că numai ieri ce ai ajuns și simți că ești de-o viață de acolo.

Apoi, tanti din magazin te servește impecabil, se descurcă în engleză și e foarte atentă și zâmbitoare. Tânărul de lângă ea ne salută binevoitor și el căci ne-a mai văzut ieri pe acolo! Semn că suntem aproape de-ai casei!🙂

Cafeaua aia pe care o sorbeam împreună pe terasa de afară a fost cea mai bună dintre toate cafelele băute recent! Alături de ea, croissante proaspete de ciocolată și vanilie. Un deliciu! Iar în fața ochilor, iubirea noastră și majestatea lor, Alpii:

14333190_10154144375919335_1714314525811250789_n

La mulți ani, Ovidiu drag! Mă bucur că de ziua ta ai ales să-ți bei cafeaua alături de mine aici!🙂