Eu şi cafeaua.


Stau acum şi scriu cu o cafea lângă mine.

Eu, care până nu demult, eram prima care zicea NU la cafea… Am ajuns să beau cafea în mod regulat cam de prin primăvara acestui an şi asta din cauza serviciului. Acum dacă stau să mă gândesc bine, totuşi e ok că am mai auzit cazuri în care oameni s-au apucat de băut alcool din cauza serviciului. Ce să mai….sunt o norocoasă!

but first coffee print // instant download print // printable typographic wall decor // minimalistic black and white print

Dimineaţa, când îmi acord cam o oră jumate ca să mă trezesc (am noroc ca la ora 8 a.m. încep cursurile, iar eu sunt deja în şcoală de pe la 7.15- 7.20 şi asta pentru că fac naveta şi mă trezesc pe la 6.30), îmi readuc neuronii în mişcare cu cofeină. Parcă, parcă mă şi pregăteşte fizic să fac faţă mini ‘armatelor’ de puşti care de la primele ore au atâta energie şi emană atâta tinereţe că uneori mi se face rău. De fapt, rămân fără voce în repetate cazuri.

O altă problemă ar fi şi că sunt insomniacă. Problemă ereditară se pare că…de pe parte maternă. Şi deşi îmi plac dimineţile pentru liniştea lor, mi-e greu să răspund la stimuli din exterior. Nici la frig toată iarna asta grea. Şi iată cum în cele 3 luni ale anotimpului rece am fost bolnavă mai mereu că nu eram suficient de gros îmbrăcată la minus 20 de grade sau cât o fi fost! Adevărul e că nu eram suficient de trezită să realizez că mi-e frig.

Şi atunci, dimineaţa, când aştept să sune clopoţelul (care acum e o sonerie electrică de fapt) îmi beau cafeaua corectând teste, citind dintr-o carte, privind prin manuale sau contemplând priveliştea de pe geamul sălii profesorale. Una dezolantă oricum. Văd doar blocuri.

Ce mă sperie pe mine de fapt e că toată chestia asta cu cafea este deja un tabiet. Cred că e primul pe care îl conştientizez că îl am. (La capitolul mici obsesii stau mai bine!). Dacă nu aş asocia tabieturile cu trecerea anilor şi cu atingerea unor anumite vârste ar fi ok. Dar aşa, parcă mă apasă puţin că realizez că e adevărat tot ce îmi spuneau prietenii mei, mai mari ca vârstă, despre tabieturi şi instalarea lor în vieţile noastre de zi cu zi şi despre încăpăţânarea lor (a tabieturilor evident!) de a nu părăsi sfera cotidiană. Şi atunci urmează comoditatea. Şi apoi blazarea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s