Cele 5 limbaje ale iubirii

Am pus ochii pe această carte de ceva vreme şi mi-am dorit să o citesc. Am cumpărat-o şi am epuizat foarte repede subiectul. Nu îmi pare rău şi consider că am fost inspirată să parcurg o astfel de carte de psihologie practică. Multe dintre sfaturile citite sunt extrem de utile şi poate că, (de ce nu?), chiar le voi pune în practică în viitorul personal.

Cartea de adresează în primul rând cuplurilor cu probleme, persoanelor care mai încearcă să ofere o şansă relaţiei lor apelând la resursele de iubire manifestate prin diverse maniere.

Gary Chapman, autorul acestei cărţi, consideră că, într-adevăr, există 5 limbaje ale iubirii şi că fiecare dintre noi are la bază un limbaj al iubirii primar sau predominant. Cheia succesului unei relaţii sau unei căsnicii constă în recunoaşterea acestor limbaje de către parteneri şi de punerea în practică a acestora. Adică, dacă partenerul meu are un limbaj al iubirii diferit de al meu, pot să încerc să adopt acest limbaj pentru a menţine un climat afectiv sănătos în cadrul relaţiei. Bineînţeles, există nevoie şi de reciprocitate. Dacă eu am un limbaj prin care îmi exprim iubirea, diferit de al partenerului, ar fi ideal ca acesta să îl recunoasă şi să ţină cont de el. Până la urmă, e vorba de alegeri.

Se cer compromisuri de ambele părţi şi o relaţie poate funcţiona armonios atunci când cei doi implicaţi în ea ţin cont unul de celălalt. Gary Chapman precizează că ‘iubirea este o alegere în sine’; starea de îndrăgosteală pe care ne-o dorim cu toţii ‘veşnică’ durează maxim 2 ani şi este echivalentă unei obsesii. Apoi ‘îndrăgosteala’ se transformă în altceva, ceva mai serios, dar asta doar dacă partenerii reuşesc să comunice şi ‘ să se comunice’ aşa cum trebuie. Diferenţa dintre starea de îndrăgostire şi iubire e că îndrăgostirea nu ţine cont de alegeri, nu alegem de cine ne îndrăgostim, se întâmplă pur şi simplu. Putem, în schimb, lucra puţin mai mult la capitolul iubire…dacă ne dorim cu adevărat asta! 🙂

Cele 5 limbaje ale iubirii sunt: declaraţiile, timpul în doi, darurile, serviciile şi contactul fizic.

Mie mi se par toate esenţiale într-o relaţie, într-o mai mică sau mai mare măsură, totuşi se pare că fiecare dintre noi se exprimă afectiv apelând mai mult la unul dintre acestea cinci. Personal, după ce am citit cartea am realizat că în cazul meu este vorba despre ‘timpul în doi’. Nu am fost surprinsă. Ştiam deja că mă ataşez de oameni în timp şi ca pun preţ pe timpul în care comunic cu persoanele la care ţin.

Îmi doresc să scriu cât mai multe despre această carte, dar apoi aş fura puţin câte puţin din ceea ce puteţi descoperi când o să citiţi la rândul vostru cartea. Am rămas surprinsă de cât de simple sunt aceste idei şi cât de eficiente. Sunt sigură că puse în practică de doritorii cu probleme afective în cadrul unei relaţii ar avea doar de câştigat.

Prin simpla observare a lumii din jur ar fi trebuit să ne dăm seama că, dacă oamenii ar rămâne veşnic îndrăgostiţi, ar avea probleme serioase. Şocul s-ar transmite la nivelul afacerilor, al industriei, al bisericii, al învăţământului şi al restului societăţii. De ce? Pentru că ‘oamenii îndrăgostiţi’ îşi pierd interesul pentru preocupările altora.

Oricât de mult ne-am dori să ne îndrăgostim, nu putem s-o facem la comandă. (…) În general, ne îndrăgostim într-un moment nepotrivit şi exact de cine nu trebuie.

În dragoste nu trebuie să ţinem evidenţa greşelilor celuilalt. În dragoste nu trebuie să ne legăm mereu de greşelile din trecut. (…) Mulţi oameni îşi strică ziua de azi pentru greşelile de ieri.

Dorinţa sexuală a bărbatului are o bază fiziologică, adică dorinţa de a face sex este stimulată de producţia celulelor de spermă şi a lichidului seminal în vezicula seminală. Dorinţa sexuală a femeii izvorăşte din emoţii, neavând o bază fiziologică. Dorinţa ei se bazează pe sentimente. În lipsa apropierii afective, ea va nutri o dorinţă sexuală foarte slabă.

Dezechilbrul îndrăgostirii: doi oameni nu se îndrăgostesc aproape niciodată în aceeaşi zi şi mai mult ca sigur că nu le trece simultan.

Credeţi că este posibil să iubesti un om pe care îl urăşti?

Oare nu este ipocrizie să faci dragoste cu cineva faţă de care nutreşti sentimente atât de urâte? (…) Ipocrit eşti numai atunci când susţii că ai sentimente pe care nu le ai…