Cât o furnică


Mă gândeam astăzi că mi-aş fi dorit mult să locuiesc într-o metropolă, să merg pe străzi şi să nu mă cunoască nimeni.

Să nu mă salute nimeni.

Să nu mă întrebe nimeni nimic.

Să fiu invizibilă şi mică.

Să îmi văd de treaba mea şi ceilalţi de a lor.

Să nu mă sinchisesc de nimeni.

De nimic.

Să văd mulţi străini în jurul meu şi să mă bucur că nu-i cunosc.

Să nu trebuiască să zâmbesc nimănui atunci când nu am chef să o fac.

Să nu trebuiască să pun întrebări politicoase şi false doar de dragul de a face conversaţie.

Doar din dorinţa ca celălalt să se simtă bine.

Din respect.

Din politeţe.

Din cauza celor 7 ani de acasă.

Image

Ah, ce-aş mai pleca de unde sunt!…

………………………………………………..

foto credit: weheartit.com via tumblr

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s