Mă gândeam astăzi că mi-aş fi dorit mult să locuiesc într-o metropolă, să merg pe străzi şi să nu mă cunoască nimeni.
Să nu mă salute nimeni.
Să nu mă întrebe nimeni nimic.
Să fiu invizibilă şi mică.
Să îmi văd de treaba mea şi ceilalţi de a lor.
Să nu mă sinchisesc de nimeni.
De nimic.
Să văd mulţi străini în jurul meu şi să mă bucur că nu-i cunosc.
Să nu trebuiască să zâmbesc nimănui atunci când nu am chef să o fac.
Să nu trebuiască să pun întrebări politicoase şi false doar de dragul de a face conversaţie.
Doar din dorinţa ca celălalt să se simtă bine.
Din respect.
Din politeţe.
Din cauza celor 7 ani de acasă.
Ah, ce-aş mai pleca de unde sunt!…
………………………………………………..
foto credit: weheartit.com via tumblr
Mirela's Mood 