De acru şi de amar nu am mai scris până acum. Am citit despre ei doi, împreună, în tandem, la aceeaşi masă, în aceeaşi casă… Mereu nedespărţiţi.
Dar nu am comentat nimic. Nu puteam şi nu ştiam. Mi-au lăsat un gust ciudat şi mi-au înfundat cuvintele. De atunci nu mai pot respira bine pe nas.
Tot de atunci îmi pare rău când spun ceva nemeritat despre un om care poate că merită. Mi se strânge inima, mi se închid pleoapele, mi se duc gândurile…
foto credit: anticariatul de noapte via facebook
Mirela's Mood 