Te întâlneşti cu un om după 7 ani. El pare îmbătrânit şi trist, foarte trist… Exact cum tu nu te-ai fi aşteptat! Îţi mai spune că mereu ai fost o persoană cu personalitate. Tu îi spui că acum 7 ani erai mult prea introvertită şi timidă. Şi că nu transmiteai mare lucru celor din jur… El îţi spune că, din poziţia lui, dincolo de tăceri s-a văzut mereu altceva.
Surprinzător, nu? Şi tu care credeai că nici nu te mai cunoaşte şi că poţi să treci pe stradă pe lângă el fără să-l saluţi. Căci oricum nu ar fi contat…
………………
Mi-aş dori să treacă timpul peste noi mai frumos. Şi să ne regăsim mai fericiţi peste ani. Fără alte dezamăgiri.
-
Pingback: De ce nu….? | comfortcry