În viaţa mea există o persoană de care eu nu mă sunt apropiată, dar pe care o văd aproape zilnic. Persoana asta este foarte pretenţioasă, extrem de dificilă şi de schimbătoare. Azi poate să fie senin, mâine, sau poate de la o oră la alta, poate fi furtună şi când spun asta nu iau deloc în considerare aspectele meteorologice adevărate.
Ei bine, persoana asta, deşi atât de complicată, pe mine mă place cumva. Iar eu recunosc că am încercat mereu să păstrez o distanţă căci nu poţi să ştii niciodată cu astfel de oameni. Mă gândesc că poate tocmai distanţa asta a mea a făcut-o să mă privească cu apreciere.
Uneori, în momentele ei bune, când uită să critice tot ce zboară se apleacă spre mine şi vorbeşte, îmi spune lucruri de bine. Despre mine. Şi ştiu că îi pasă şi că ar vrea să-mi fie bine pe viitor.
Azi iarăşi a revenit asupra mea. Mi-a spus, cumva idealist, aşa: „Mirela, cine ştie ce îţi este menit! Cine ştie unde o să mai ajungi în viaţa asta, prin ce ţări…”
Aş vrea sa fie aşa şi, preţ de câteva secunde, mi-a dat speranţă ce mi-a zis, deşi nu căutam asta.
Deloc mărunt lucru, sunt mulţi astfel de oameni în preajma mea, oameni care văd în mine, în mod surprinzător, lucruri pe care eu nu reuşesc să le sesizez. Şi pe bune, uneori mi-aş dori să mă privesc prin ochii lor! Ar ajuta atât de mult la capitolul încredere. 🙂 Cea în viitor evident!
foto credit: Pinterest
Mirela's Mood 