Am dat astăzi peste un articol genial din Dilema Veche. Îl puteţi găsi aici. Este un articol despre amânări. Cumva, l-am considerat trist, dar aprecierea lui făcută de mine e una subiectivă, poate că nu este aşa de fapt. Confesiunea Gianinei Corondan în niciun caz nu este una tristă. De fapt, numai când spun Geanina Corondan am un zâmbet pe buze, mereu mi-a plăcut de ea.
Revenind la amânări, cred că stă în natura fiinţei umane să amânăm, să lăsăm pe mâine, pe mai târziu, pe atunci când vom avea mai mulţi bani, pe atunci când vom fi în concediu, pe atunci când scăpăm de examene, pe atunci când copiii vor fi mari, pe atunci când vom fi la pensie să facem ceea ce ne-am dori sau lucrurile la care aspirăm….că doar nu „vor intra zilele în sac!”…mda, dar chiar aşa? garantează cineva că vom avea mai mulţi bani decât acum, că vom fi sănătoşi când copiii vor fi mari sau că zilele chiar nu se vor termina?….nu prea cred…
Voi ce aţi amânat? V-aţi gândit la asta vreodată? Şi, mai ales, vă pare rău?
Printre multe altele, eu am amânat:
1. să-mi scriu disertaţia (scriu mult, dar nu ceea ce trebuie; de ieri până astăzi am scris 10 pagini în word în engleză pe diverse teme pentru un examen, fără să stau să calculez ca acum scriu această postare)
2. să mă apuc de un sport (am avut o tentativă anul trecut în iunie, când mergeam la sală)
3. să învăţ a treia limbă străină (am studiat 2 ani italiana, nu am rămas cu nimic din păcate)
4. să merg cât mai repede în vacanţă într-o altă ţară străină (ultima oară am fost în Anglia, în ianuarie, 2012- tot am sperat că o să ajung între timp să văd Belgrad-ul, dar deşi nu am mari pretenţii, cumva nu mi se îndeplineşte dorinţa, oricum cele mai mişto călătorii ale mele în afară au fost cele la care nici nu am sperat, aşadar poate că ar trebui să am mai multă încredere în viitor şi să nu mai sper conştient la ceva anume!)
5. să citesc Wolf Hall de Hilary Mantel (am cartea de prin 2010, din Franţa şi îmi doresc mult să o citesc, dar mereu apăreau altele în cale)
6. să mă apuc de o dietă ca să pierd din kilograme (am reuşit în iunie anul trecut, a avut rezultate, dar în toamnă am început un tratament cu magneziu şi toate eforturile mele din vară au dispărut)
Astea sunt cele mai mari amânări ale mele, dar, ca să fiu pe deplin sinceră mereu mai amân:
1. spălatul hainelor
2. datul cu ojă pe unghii
3. răspunsul la mail-uri
4. curăţenia prin cameră
5. mersul la doctor (fie el medic de familie, dentist sau fie vorba de nişte simple analize).
p.s. căsătoria sau făcutul unui copil nu intră la amânări, cumva încă nu intră nicăieri pentru mine.
sursă foto
Mirela's Mood 
Ador francheţea ta.
Din fericire nu sunt genul care să amâne, ci mai degrabă genul care nu poate adormi dacă rămâne cu ceva neîndeplinit… uneori sunt chiar prea obsedată de to do-uri. Cred că ţine şi de zodia mea, dar şi de meseria pe care o practic.
Există lucuri pe care vreau să le fac, dar pentru care chiar trebuie să mai aştept.
Îmi doresc nespus să mă plimb cu bicicleta în tandem cu fiul meu… momentan are doar 4 ani.
Si eu am probleme cu somnul cand ma framanta chestiile care conteaza cu adevarat pentru mine. Cand nu mi se par importante, nu dau doi bani pe ele si le aman destul de mult, desi stiu ca este util sa le fac. Si acum, recitindu-mi articolul, toate sunt in continuare valabile! :)) Simt ca am avut alte prioritati in perioada asta!