Ca o consecinţă a faptului că Alexandra Stan a fost bătută şi că a făcut publică întâmplarea, zilele astea, pe internet şi pe la televizoare, e plin de domnişoare „de bine” care recunosc că au fost şi ele „articulate” din când în când de foştii şi/sau actualii iubiţi.
Unele nu au nimerit corect pătrunjelul din ciorbă, altele nu au ajuns acasă devreme şi aşa mai departe…
Nu ştiu câte mint sau câte spun adevărul… Oricum, empatizez cu victimele şi nu cu agresorul!
Pe de altă parte, femeie fiind, nu am avut cum să nu mă gândesc şi la situaţia mea.
Pe mine NU m-a bătut niciodată niciunul dintre tipii cu care m-am întâlnit! Ba mai mult decât atât, nu a ţipat niciunul la mine… tot niciodată!
O singură chestie, ca să fiu pe deplin sinceră, pot să recunosc: la un moment dat, în timp ce mă contraziceam cu unul dintre tipii cu care mă întâlneam (nu cred că exagerez dacă îi spun „prietenul” meu de pe atunci căci a fost o chestie constantă care a durat mai mult timp) el mi-a spus pe numele fostei sale prietene. :))
Atunci m-am supărat, dar nu ştiam prea multe. Eram doar anul II de facultate.
Acum, la 2 ani distanţă şi de master, mi se pare şi mie amuzant…căci, între timp, mi-am dat seama şi eu că, de fapt, nu mă contrazicea pe mine! Eu aveam dreptate! O contrazicea pe cealaltă!
Pam! Pam!
p.s. În caz de curiozitate, pot să vă spun, căci am o memorie extraordinară, şi din ce cauză ne contraziceam: eu îi ziceam că aş vrea să mă apuc de o dietă ca să slăbesc. El spunea că nu-i nevoie. Eu o ţineam pe a mea! Şi tot aşa până când el şi-a amintit de fosta prietenă!
Tot acum, la 2 ani distanţă de master, înţeleg şi că formele unei femei au o oarecare importanţă pentru bărbatul de lângă ele! Acum şi să mă bată cineva, îmi pică greu să mă apuc de o dietă!
😉