Am avut ieri un examen (didactica limbii engleze, nivel II) şi, dintr-o sală plină cu oameni aşteptând să fie examinaţi şi reexaminaţi (era restanţă, eu am ajuns în situaţia asta că am încurcat data de examen şi m-am prezentat într-o zi în care nu era nimeni acolo!) eu am fost prima luată la întrebări (bine, m-am şi pus în primul rând, faţă-n faţă cu profa! şi poate am ieşit în evidenţă, deşi eram pe la mijlocul rândului).

În 5 minute a încheiat cu mine. Mi-a dat 10. Ba mai mult, şi-a cerut profa scuze că, la un moment dat,  pe o lucrare îmi imputase că lipseşte ceva, iar eu i-am spus că tot ce trebuie să facă e să se uite pe verso ca să vadă continuarea şi că e inclus chiar mai mult decât cere! Şi mi-a mai trecut nişte note de 10! :)) În total erau vreo 5 note de zece pe care mi le-a dat pe diverse chestii pe care le-am făcut (evaluare formativă, adică am tot avut de făcut lucrări de-a lungul semestrului) care au condus la nota finală, media sumei lor, adică tot zece.

Nu scriu chestiile de mai sus ca să mă laud. Că asta e doar o notă la un examen! (Mi-aş dori să mă pot lăuda cu altele însă!)

Vreau doar să spun că, la începutul semestrului, când am văzut câte chestii am de făcut la materia asta, m-am cam demoralizat. Mi se părea multă muncă şi mult timp de pus la bătaie pentru doar o materie (lucrare de cercetare, eseu pornind de la idei prezentate într-o carte, prezentări, alte eseuri, tipuri de teste + bareme de corectare, etc.) Îmi amintesc şi acum momentul când am deschis mail-ul şi când am văzut pretenţiile! pfff…m-am întristat şi m-am pus să dorm la loc! 🙂

Ei bine, adunându-mă şi punându-mă să fac chestiile respective, lucrurile nu mi s-au mai părut atât de greu de realizat. Ca de obicei, partea cu pornirea e mai grea. De exemplu, pentru research paper de îndată ce am avut ideea totul mi s-a părut foarte uşor de organizat şi de pus în practică, de cercetat, analizat şi scris. Şi mi-am dat seama că se poate să ies învingătoare dintr-o chestie care la început mi se părea irealizabilă!

Acuma, sinceră să fiu, mult de lucru a fost…ca să îmi vină ideea respectivă am citit o carte de didactică doar aşa, pentru mine. În timpul liber. Fără să cred că se vor îmbina lucrurile în aşa manieră pozitivă! Vă daţi seama, eu citesc cărţi de didactică în timpul liber! (destul de trist! :)) )

Concluzionând, adaug ce am învăţat din toată chestia asta: puţin mai multă încredere în forţele poprii nu strică niciodată! Ba din contră!

Acum, nu ştiu cum să spun, dar nici la polul celălalt nu e tocmai ok că, de exemplu, de sâmbătă de când m-a încurajat şi lăudat profa de la universitate, nu am mai pus mâna să citesc pentru examenul de pe 18 iulie, care e mare, negru şi rău şi îmi mânâncă zilele!!!

Dar mă reapuc din seara asta! Aveam nevoie de o mică pauză şi de o perioadă de relaxare, numai bine m-am dus şi eu la Sasca la Rocker’s Challenge să-i  văd pe Alexandrina, The Mono Jacks, Robin and the Backstabbers şi Toulouse Lautrec. 😀 Mă bucur tare că am ajuns acolo!

Drept urmare, acum mă simt, dacă ar fi să redau prin muzică, aşa: