Sâmbătă seara, ne-am pus frumos pe maşină, eu cu taică-meu şi soră-mea şi duşi am fost!…spre Sasca la Rocker’s Challenge!
Am avut o zi plină sâmbătă şi ba voiam să merg, ba nu! Ba îmi doream foarte tare, ba eram foarte obosită şi flămândă. După ce am rezolvat partea cu foamea ajunsă acasă de la Timişoara, am văzut lumea cu alţi ochi, am negociat transportul cu capul familiei şi am plecat la distracţie! Fără ezitări! Şi cu o umbrelă la noi, doar în caz că va ploua! 🙂
Ajunsă acolo am rămas uimită de amplasamentul scenei. Mi s-a părut totul foarte bine pus la punct şi strategic aranjat. Eu nu am fost cu cortul, dar i-am invidiat pe cei cu corturile în dotare şi la final de concert când am plecat spre casă mi-aş fi dorit să fi putut rămâne acolo peste noapte cazată sub cerul liber! :)) Soră-mea mi-a zis că nu era chiar greu de realizat asta că erau destui bărbaţi alcoolizaţi în preajmă care ar fi găzduit o fată în cortul lor peste noapte! M-am gândit mai bine şi cred că avea dreptate! :)) Dar de invidiat tot i-am invidiat pe cei care au dormit acolo! Pe bune, foarte frumos aşezată scena, pe un platou întins, înconjurat de munţi şi dealuri!
Am ajuns la timp să îi văd şi pe cei de la Toulouse Lautrec.
I-am mai ascultat pe Alexandrina, The Mono Jacks şi Robin and the Backstabbers. Pe toţi îi ştiam dinainte, pe toţi îi ascultam în timpul liber acasă, iar pe The Mono Jacks chiar îi mai văzusem anterior la un concert de-al lor din Timişoare din Scottish!
Dacă ar fi să fac un top, conform preferinţelor mele, cel mai mult mi-au plăcut The Mono Jacks. Poate o fi şi faptul că le ştiam muzica mai bine, habar nu am!, dar eu credeam că îmi vor plăcea live mai mult cei de la Robin and the Backstabbers. Nu a fost aşa! Mi s-a părut cel mai fain moment al serii momentul în care au cântat ei (The Mono Jacks adică!). Atunci a fost şi cea mai multă lume, cea mai faină atmosferă! Şi la taică-meu i-a plăcut că i-a tot aplaudat.
Apoi a venit Alexandrina. La ea, în asentimentul muzicii pe care o cântă, lucrurile s-au mai calmat, s-au mai diluat puţin. Lumea a început să se plimbe, să se aşeze şi să asculte. Era deja noapte afară. Eu m-am apropiat cel mai mult de scenă la ea. Şi m-am tot uitat tâmpită la Alexandrina şi band-ul care cânta alături de ea, nevenindu-mi să cred că era live pe bune! Profund impresionată! Mai ales de doi instrumentişti care erau super profesionişti: fiecare a cântat la câte 4, 5 instrumente pe parcursul recitalului ei. Iar Alexandrina e mega cute. Şi lângă mine erau tineri, adolescenţi, care îi ştiau toate versurile din melodii şi le cântau la unison cu ea! 🙂
Apoi au venit cei de la Robin. Au fost faini şi ei! O voce extrem de masculină are solistul! Taică-meu s-a dus să dormă în maşină. Eu mai trăgeam puţin de mine şi am început să dansez (nu dormisem de vineri de pe la amiază! ca să mă bucur cât mai mult şi de ei! Fain, fain, dar tot the Mono Jacks mi-au plăcut mai mult! 🙂
Am şi ceva video-uri filmate, dar nu sunt foarte lungi, nici calitative. Nu am avut răbdare să filmez. Aveam chef să mă uit la oamenii de pe scenă cu ochii mei, nu printr-un aparat.
În altă ordine de idei, m-am simţit ca la un fel de highschool reunion, mi-am văzut foşti colegi pe care nu-i văzusem de o grămadă de timp, ba chiar şi profesori. De asemenea, mi-am văzut şi nişte foşti elevi! Ieeei! Mă bucur mult că am avut norocul să lucrez cu copiii care ştiu ce-i aia muzică bună! Mai mare dragul! 😉
Mirela's Mood 