Ce se întâmplă atunci când munceşti mult pentru ceva ca, în tot procesul ăsta, undeva pe la mijlocul drumului, după ce ţi-e greu să mai dai înapoi, să realizezi că scopul în sine nu o să te facă fericit oricum?

Şi stai şi te gândeşti ce ai făcut greşit şi de ce nimic nu te mai mulţumeşte, nici măcar eforturile pe care le faci zilnic… Şi nimic nu pare suficient de bun, suficient de curajos, de frumos şi de tangibil.

Mi-aş dori ca atunci când mă trezesc să nu văd din start ziua care mă aşteaptă ca una pierdută.

Să văd un rol în toate lucrurile care mi se întâmplă. Sau un rol în lucrurile care nu mi se întâmplă.