Da, exact, examen de oameni mari, pentru şi cu oameni mari care au stat închişi cu săptămânile să înveţe ca să ia un examen care nici măcar nu le aduce o mărire la salarizare sau un gram de extra fericire. E doar o treaptă înspre altele. Adică o treaptă înspre alte examene. (Am înţeles că după, asta dacă pe parcursul a aproximativ 10 ani te ţii de inspecţii şi grade se simte o diferenţă la salariu! Ha ha! Numai bine pe la aproximativ 35 de ani o să îşi permită şi profesorii să îşi întemeieze o familie!)
Ei bine, examenul ăsta pentru oameni mari la care am fost eu astăzi s-a lăsat cu lacrimi. Nu, nu am plâns eu. A plâns o altă fată, dar puteam la fel de bine să fiu eu în locul ei, de fapt, poate chiar o să fiu şi eu înlăcrimată când se vor afişa marţi rezultatele.
Ei, fetei, în timpul examenului i s-a terminat pasta de la pix. S-a pus ea şi a scris bine merci cu un alt pix şi, când să meargă să-şi dea foaia de examen, nu au vrut să-i ia supraveghetorii ceea ce a scris căci erau două nuanţe diferite de albastru pe foile ei de examen. Repet, două nuanţe de albastru diferite, nu era negru şi roz!…:| S-a pus biata fată să-şi transcrie lucrarea în timpul rămas (mai puţin de 30 de minute, ceea ce era oricum enorm, căci ea trebuia să transcrie ceea ce a rezolvat timp de 3 ore jumate, adică exact timpul care s-a scurs de la startul examenului până în momentul respectiv), supraveghetorii au început să o încurajeze că are timp, când, ghiciţi ce s-a întâmplat? A rămas din nou fără pastă şi la celălalt pix asemănător nuanţei iniţiale!!! Îmi amintesc că a spus cu voce tare că a rămas din nou fără pastă. S-a uitat la supraveghetori şi a continuat cu jumătate de gură: „am ghinion.” O supraveghetoare mai deşteaptă i-a spus „Da, cred că ai ghinion.” Şi fata a început să plângă.
Printre sughiţuri şi lacrimi încerca să mai scrie …:(
Până la urmă am înţeles că nu a apucat să transcrie (ceea ce era clar din prima!) şi a dat foaia aşa cum era, cu cele două nuanţe de pix diferite. De ce mama dracului au mai făcut-o să treacă prin toate stările respective când ar fi putut bine merci să îi ia lucrarea de la bun început aşa şi să fi hotărât cei care se ocupă de corectură dacă e ok sau nu că până la urmă tot la asta s-a ajuns?
Îi fain să ne umilim unii pe alţii, nu?
Foarte fain!
Pentru 8 milioane pe lună!
Da, s-ar fi găsit o soluţie.