Nu eu! Eu nu! Încă nu! E vorba despre altcineva, o persoană pe care o cunosc, un bărbat.
Acest bărbat îşi dorea foarte mult să se căsătorească, îşi dorea o familie a lui, o nevasta a lui, nişte copiii care să fie, ei bine!, tot ai lui! Îşi dorea mult o viaţă de familie liniştită, într-un mediu provincial, un „acasă” comod – că serviciu asigurat tot avea- o viaţă de om mare!
Când mi-a povestit toate astea, l-am ascultat până la capăt şi am încercat să-l înţeleg. Menţionez că el e de vârsta mea. După ce am încercat să îl înţeleg, dar nu am reuşit, i-am spus cât de mult şi din toată inima îmi doresc eu să călătoresc în lumea asta mare, să plec din ţară, să mă simt împlinită profesional. Mda…nici el nu m-a înţeles pe mine, ba mai mult, i se părea că-s cam nebună! Asta a fost anul trecut.
Acum, la fix un an, el se însoară! Şi am stat şi m-am gândit că uite!…, când îţi doreşti ceva foarte mult chiar ţi se întâmplă şi poate că mai am şi eu şanse mari pentru visele mele! M-am bucurat sincer. M-am şi mirat de cât de repede au evoluat lucrurile în cazul lui, dar când te loveşte dragul de cineva mă gândesc că orice e posibil! Per ansamblu, m-am bucurat că i s-a împlinit unui om un vis.
Revenind la realitate:
Ei bine….am aflat azi (de la o terţă persoană) că, de fapt, fac nuntă şi se grăbesc că mireasa e „uşor” gravidă. O să aflu dacă e adevărat sau fals în câteva luni! :)) Tot ce mai sper acuma e că a fost o pură şi minoră eroare contraceptivă şi că tipul nu a lasat-o intenţionat pe fată gravidă ca să-şi îndeplinească fanteziile maritale. Ar fi urât din partea lui să îngrădeasă decizia unei femei pe astfel de considerente că, sinceră să fiu, cred că din moment ce te lasă unul gravidă, ţi-ai cam dori să ai un tată pentru viitorul tău copil, nu? Adică şi gravidă, şi părăsită ar fi cam nasol!
Dacă e aşa urât (deşi sper să nu fie cum am redat mai sus!) şi visul cuiva s-a adeverit în aşa manieră, eu ce trebuie să fac ca să se întâmple al meu?!!! :))
p.s. orice asemănare cu persoane din imediata-mi realitate e pur şi simplu întâmplătoare. :))
…
În altă ordine de idei, lume bună!, ce se întâmpla în iunie şi iulie! E plin de nunţi la mine pe facebook! NU exagerez dacă spun că anul acesta mi s-au căsătorit toate fostele colege din liceu şi, mai ales, din facultate. Se pare că 25 de ani este vârsta ideală pentru un aşa gest!
Ştiţi termnul acela de „treapta de 7 ani” pusă pe seama relaţiilor, căsniciilor? Se pare că există.
Îmi spunea altcineva care are 32 de ani că la el pe facebook toată lumea divorţează!
25+ 7= 32!
So, peste 7 ani o să fie mai interesant să mă uit pe facebook! :)) Ştiu că sunt rea! Îmi asum spusele!
….
P.S. final: De fapt, mă bucur pentru toţi oamenii ăştia! Sper să fie fericiţi! Eu o să fiu fericită în curând dacă o să îmi iau examenele pe care le am acum. Cred că pretenţiile mele nu sunt atât de mari, ca să nu mai spun că sunt mai mici decât ale celor care visează mai îndrăzneţ şi vor să-şi întemeiască familii atât de devreme! Sper la un fel de echitate când vine vorba de împărăţit fericirea! Dacă există aşa ceva pe undeva pe lumea asta! 🙂
Mirela's Mood 
E interesant să citesc că un bărbat îşi dorea toate cele de mai sus… mai rar bărbaţi de acest gen… Pe de altă parte… de obicei un act sexual se consumă conştient de ambele părţi, deci nu cred că e bine să-l suspectăm pe băiat de înseminări forţate… aşa o fi fost soarta lor… 😀
De factorul 7 ani eu auzisem că se aplică în cazul relaţiilor, nu al căsniciilor şi în cazul meu încă nu s-a aplicat. (m-am măritat după 9 ani de relaţie şi sunt căsătorită de 5… anul acesta fac the big 30). Altfel spus, mai am timp.
Fericirea este relativă şi dacă ea se întâmplă doar în 7 ani de relaţie, so be it! Avem o singură viaţă şi merită să o trăim calitativ, chiar dacă asta înseamnă să divorţăm la un moment dat… şi asta vezi tu… vine de la o persoană care este cuplată de 14 ani…
Trebuie să fim oneşti, să recunoaştem când nu mai funcţioneză şi să găsim puterea să mergem mai departe.
Dorinţele tale legate de călătorii şi împlinire profesională sunt realizabile şi în contextul unei căsnicii, însă sunt aproape sigură că nu ai găsit încă persoana cu care să simţi că poţi face toate acestea.
P.S. Îmi place cum scrii şi cum gândeşti!
Da, sunt constienta ca nu o relatie ingradeste realizarea visurilor si aspiratiilor si ca atunci cand iti doresti foarte mult ceva exista o cale in a le face pe toate. Pur si simplu am fost inconjurata (si inca sunt) de persoane cu mariaje nefericite si cu oameni care se complac in relatii toxice si lucrurile astea m-au influentat destul de mult. In mod negativ, din pacate!
Si oricat as incerca sa ii inteleg de ce aleg sa se chinuie asa, nu pot! In fine, poate o fi de amorul dramei+ cel putin asta as putea intelege caci nici eu nu stau rau la capitolul „drama queen”. :))
Si da, probabil nu am gasit inca „persoana”, dar nici nu pot sa spun ca am cautat-o sau că o caut. Mereu am fost mai intarziata la capitolul asta. 🙂
Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru comentariile inspirate.