Prin Sighet


În Sighet, Memorialul Victimelor Comunismului (fostă închisoare, acum muzeu) a fost sărbătorit recent: 20 de ani de la deschiderea pentru public! S-au investit mulţi bani în sensul că s-a făcut o stradă pietonală, exact strada spre muzeu, cu luminiţe, băncuţe şi fântâni arteziene.

Am fost şi eu aseară acolo. M-am plimbat pe pietonală şi apoi m-am aşezat pe o băncuţă vizavi chiar de poarta de la intrarea în muzeu. Stăteam cu verişoara mea şi mâncam nişte chipsuri şi mă gândeam la cât de democraţi suntem cu toţii astăzi. Dacă eram încă în perioada comunismului, poate că aş fi vizitat pe cineva dincolo de gratii…şi nici nu aş fi ştiut ce sunt chipsurile.

L-am văzut deja de 2 ori. Anul ăsta nu mai vreau să intru în interiorul lui! Vreau chestii vesele în vacanţa mea!

Tare Sighetul! Am rămas impresionată când am văzut că au covrigi Petru, pe care eu, în ignoranţa mea îi asociam exclusiv cu Timişoara, ca doar tot ce e bun doar în Timişoara se poate afla!

Am fost şi la cumpărături de pantofi, dar nu m-am ales cu nimic, eu, care eram ferm convinsă că în Deichmann se află cheia fericirii mele, am plecat necăjită. Ba mai mult decât atât, mi-a zis vară-mea, Bianca, furtunos: „Tu, Mire, tu, dacă dai 100 ron pe o pereche de balerini, eu nu mai vorbesc veci cu tine!” Şi m-am speriat şi am abandonat proiectul stricării banilor pe pantofi, nu de alta, dar eu la ea acasă sunt cazată! :))

În schimb, m-a dus vară-mea la nişte magazine de second (pe mine, da!, eu care nu am răbdare la căutat haine!) şi mi-am găsit o pereche de pantaloni scurţi crem cu 5 ron de la Primark Atmosphere de mi-e mai mare dragul de ei! Toată ziua ieri m-am uitat la ei satisfăcută. De abia aştept să-i port. Ei i s-a părut mult 5 ron. Mi-a spus că puteam să îi scot mai ieftini decât atât, dar eu nu prea ştiu ce şi cum! Am o vagă impresie că îmi va face ea instructajul cât timp mai stau pe aici. :))

Azi mi-a zis că iarăşi îmi face program. Vrea să mă duc să mănânc nişte papanaşi la Perla Sigheteană. Ieri am băut o limonadă de fructul pasiunii pe o terasă cu vedere la stradă, într-un fel de curte a unei case şi mi s-a părut minunată. Dacă nu aş fi fost atât de bănăţeancă, aş fi recunoscut că în Timişoara nu am băut o limonadă atît de bună! Dar sunt, şi dau vina pe sete! :))

..

Fetele din Maramu’ sunt tare sexoase. M-am şi împiedicat de vreo 3 sau 4 ori pe stradă uitându-mă după femei…! :)) M-a frapat faptul că, atunci când treceau pe lângă mine le auzeam accentul de la ţară, neaoş, de Ardeal, iar ele arătau ca scoase din revistă, extrem de îngrijite, parfumate şi aranjate şi cu nişte tocuri de 15 cm. Nici nu ştiu ce să zic despre contrastul ăsta de fapt! Ştiu că ardelenii ţin la accentul lor, nu cred că e doar o chestie a diferenţei dintre esenţă şi aparenţă. Mai ales că ardelenii sunt cei mai sinceri dintre români, dar cum să vă spun vouă, ca să pun problema frumos?…sunt sigură că prin sate se citeşte mai des Cosmopolitan acum! 🙂 Dar chiar aşa, sunt superbe femeile de pe aici! Toate blonde şi înalte! De parcă nu mă simţeam şi aşa prost, mă mai ia mătuşă-mea la întrebări şi se miră de ce picioare scurte am! 😦  De parcă le-aş fi oprit eu din creştere!

…Joi plecăm în Ungaria şi am aflat (ultima!) că o să stăm 4 zile, nu doar una cum credeam eu! Aşadar, planurile mele de mă întoarce vineri în Tm pentru un weekend de plimbări şi club cu prietenele mele de acolo au căzut din start!

Sper doar să-mi vină cheful de făcut poze, că nu ştiu ce nu funcţionează…dar nu am făcut poze mai deloc (decât bunicilor), iar eu nu eram aşa!

Servus toc! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s