Pfff…cum sunt copiii ăştia…când ai cele mai mari dubii în privinţa compromisurilor* pe care le-ai facut sa faci ceea ce îţi place şi fix în momentul în care, după multă muncă, îţi vine să renunţi şi să o iei de la capăt făcând altceva (după 2 examene naţionale cu primul rezultat din judeţ- la ambele!**), apare un minunat sau, în cazul meu, o minunată copilă de 14 ani! şi îţi scrie un mesaj din vacanţă în care îţi spune despre tine şi despre cât de mult a însemnat şi înseamnă tot ceea ce le-ai transmis!

Şi despre tot dragul de orele de engleză!

Mi-aş dori să rămână intacţi sufleteşte toţi aceşti copii frumoşi, iar când vor creşte mari să reuşeasă să-şi exprime sentimentele la fel de simplu, de direct si de sincer ca acum….Noi, restul, prea suntem mari si tăcuţi când vine vorba de sentimente şi uităm să învăţăm lucruri esenţiale de la cei mai sinceri dintre noi- cei mici!

p.s. Uşor mi-ar mai fi de nu m-aş mai ataşa atât de mult de copiii altora! Şi poate şi dacă aş fi materialistă!

…

*  În cazul meu, prin compromis a nu se înţelege nimic legat de tentă sexuală, datul mitei sau oferirea cadourilor pentru cine ştie ce poziţie (deşi, incredibil, dar adevărat, se practică! până şi eu cunosc o tânără profesoară de franceză care îşi pune nurii la bătaie pentru un post. Cred că îi fericită, de prin 2009 nu s-a mai prezentat la un concurs de titularizare şi ea are post asigurat (şi atunci a luat 3!) , în timp ce în ţară oameni cu medii de peste 8 la titularizare au rămas fără posturi!

** mă refer la rezultatele celor care au fost examinaţi la specializarea mea, nu la totalitatea candidaţilor!