Hajdúszoboszló

Mă tot „plimb” pe google maps în ultima perioadă, dar am uitat că mai aş avea de spus câte ceva despre locurile pe care le-am „simţit”, respirat şi văzut departe de un monitor al unui computer sau un ecran al unui laptop.

Orăşelul Hajdúszoboszló se află la câţiva kilometri de Debrecen, Ungaria şi este foarte cochet şi curat. Acolo se afă complexul balneo Hungarospa despre care am scris aici! Localnicii trăiesc din turism, cel puţin asta este impresia pe care ne-au lăsat-o nouă (mie şi însoţitorilor mei de vacanţă) şi sunt devotaţi acestei „meserii”.

Noi, extrem de încrezători, am plecat la drum fără să avem în prealabil nimic rezolvat şi mă refer aici la un loc în care să dormim. Nu am sunat la niciun hotel, nu am rezolvat de o gazdă pe undeva, absolut nimic: ne-am dus direct spre Ungaria bazându-ne pe spusele unora care au mai fost de Rusalii acolo cum că totul e ieftin şi frumos şi e plin de locuri unde ne-am putea caza. Erau alături de noi în călătorie şi acum, iar ei, atunci au stat la o casă închiritată pe loc, au avut mult spaţiu şi nici nu au stricat mulţi bani. Şi credeau că vor repeta experienţa!

Ei bine, eu le-am tot spus oamenilor că nu e chiar ok. Simţeam nevoia să schimb mai mulţi lei în forinţi. Ei că nu, şi nu! Că e ieftin, frumos şi uşor de găsit cazare. Vocea raţiunii (adică eu!) din nou: „dar e vară, e sezon estival, e vacanţă…” Mno, nu m-a băgat nimeni în seamă şi pe mine, pesemne rudele tot copil mă văd.

Şi pentru că experienţa deja e finalizată pot să spun că da, a fost ieftin, a fost frumos, dar la capitolul „cazare” a fost nasol. Ne-am pierdut toată dimineaţa, ajunşi acolo joi, căutând cazare. M-au băgat pe mine la înaintare căci eu vorbeam şi engleză şi franceză. Am reuşit să comunic cu oamenii, dar nu mi-a ajutat la nimic pentru că totul era ocupat. La un moment dat luasem toate străduţele la rând şi casă după casă. Nici eu nu ştiu cum, dar aveam răbdare şi nici nu mă enervasem.  Adică puteam să mă enervez dacă voiam că doar nu m-au ascultat de la bun început! :))

Într-un final s-a rezolvat, unchiul meu a reuşit să intre în vorbă cu un localnic, în maghiară. El a învăţat ungureşte cât a fost la şcoală postliceală (sau ceva de genul ăsta) în Oradea, doar că nu prea avea încredere în deprinderile pe care le avea. Oricum erau precare, dar au fost mai utile decât toată engleza şi franceza mea. Aşadar, un moroşan, de etnie ucraineană, a vorbit în maghiară şi a rezolvat problema cazării. Nu ne-am cazat la nenea respectiv, ci la o tanti, dar el a fost suficient de amabil încât să dea telefoane şi să întrebe oamenii care se ocupă cu asta despre eventuale locuri libere. Şi nu a fost singurul care a făcut aşa în tot acest efort al nostru în a găsi cazare.  Ok, ok, ştiu, nu-s naivă, oamenii ăştia primesc şi ei un procent de la cel sau cea cărora le pasează clienţi, dar când te gândeşti serios că o să dormi în maşină un astfel de „nenea” pare de-a dreptul un salvator. :)) Ca să nu mai spun că mie mi-a făcut cu ochiul şi mi-a zis că eu am purtat noroc grupului! Ha! Dacă m-ar fi ascultat (din nou!) şi-ar fi dat seama cei din grup că, pe lângă noroc (care mă ocoleşte în viaţa de zi cu zi), mai degrabă aş fi adus raţiune printre noi! 🙂

Cazarea a arătat aşa:

Orăşelul, superb şi curăţel, care oferă activităţi recreative turiştilor (discoteci în aer liber, cluburi, călătorii cu caleaşcă trasă de cai care face întreg turul oraşului, biciclete, trenuleţ -tot pentru tur-, artişti ambulanţi -portrete, tatuaje, cântăreţi, dansatori, etc.- ponei pentru copii şi multe altele) arată cam aşa:

Recomandare mai ales celor care preferă vacanţele liniştite!