2 septembrie, 2013


M-au cuprins gândurile aseară şi mă gândeam la numărul de oameni care vor posta astăzi „Septembrie, luni” a lui Horia Brenciu. Eram sigură că vor fi mulţi şi că toţi vor crede că vor fi originali în postare: la mine pe wall am văzut în jur de 6-8 oameni care au postat conform aşteptărilor. 🙂 Sper să nu fie la fel de inspiraţi şi săptămâna viitoare, când va fi tot septembrie şi tot luni, dar va fi şi ziua mea!

Azi am făcut un tur de forţă. Am trecut cu maşina prin Oraviţa, Reşiţa, Bocşa, Caraşova şi Anina. Am fost la noua şcoală şi am fost plăcut surprinsă, dar nu convinsă să rămân. Directoarea e tânără, frumoasă, deşteaptă, elegantă şi blondă şi mă vrea acolo! A venit şi primarul! Am vorbit cu el direct şi i-am spus cum stau lucrurile din punctul meu de vedere. La o adică, nu aveam nimic de pierdut. Sper că a şi rămas cu ceva, nu de alta, dar am înţeles că nu decontează profesorilor care fac naveta în localitatea lui, dar îşi şi face griji că nu rămân profesori buni în şcoala din comună! Caz concret: noul profesor de sport din şcoală va primi un salariu de 400 de ron pentru 8 ore, iar naveta îl costă 550 ron! Primarul în continuare tăcea mâlc!

În cazul în care nu ştiaţi, decontul navetei depinde de primăria din fiecare localitate în parte!

Când am ajuns acolo, imediat ce m-am dat jos din maşină (practic secunda 1) am auzit un „Îţi place bicicleta mea?” sigur şi sincer. Era o fetiţă de 5 ani, urmată de bunică. Nu am răspuns nimic, credeam că nu vorbea cu mine. Cea mică s-a apropiat şi mi-a mai spus încă o dată: „Îţi place bicicleta mea?”. Atunci am înţeles clar că era pentru mine. I-am spus că da, dar că eu nu ştiu să merg cu bicicleta. Fetiţa s-a uitat lung la mine şi mi-a spus că ea ştie cum să „îşi ţină echilibrul”. I-am spus că nu avusesem o problemă cu echilibrul, ci cu urcatul şi datul jos de pe bicicletă…şi cu frânatul, recunosc, oarecum ruşinată.

Bunica ei s-a apropiat, m-a salutat, mi-a spus bun venit, „m-a recunoscut” drept „noua doamnă de engleză” şi m-a pupat! În tot acest timp eu nu apucasem să spun nimic.

Bunica a continuat: ” Noi ne cunoaştem!”…Moment în care, având în vedere şi deschiderea fetiţei, credeam că am eu probleme mari de memorie… Adică eu chiar nu am fost în viaţa mea în locul respectiv! Noroc că femeia a adăugat că ea este soacra Nicoletei, prietenă cu Alina… Vă daţi seama!…mintea mea deja umbla prin toate dulăpioarele ei ascunse ca să realizeze ce lipseşte în toată ecuaţia asta…şi apoi m-a lovit!

Alina era fosta mea colegă de bancă din liceu (şi fosta colegă de cameră din anul I la facultate sau fosta colegă de clasă din generală), iar ea lucra cu Nicoleta, nora acestei femei. Eu, la un moment dat, am avut o conversaţie cu Alina despre postul din această localitate, iar Alina a pus-o pe Nicoleta să-şi întrebe soacra despre cum este la şcoala care mă interesa pe mine! Femeia a răspuns, nora i-a spus Alinei, Alina mi-a transmis mie, drept urmare eu şi cu femeia respectivă ne cunoşteam! 🙂

În cazul în care sunteţi curioşi: pe fetiţă o chema Iulia, iar Alina şi Nicoleta sunt educatoare în Timişoara! :))

Nicoleta este mama Iuliei şi pe mine mă plac mult de tot copiii! 😀

O altă chestie care m-a frapat e că şcoala respectivă e super dotată din punct de vedere tehnic. Totul este nou şi frumos! Arată într-un mare fel! Culmea, nu? Şcolile din oraşe arată aiurea şi cele din tot felul de comune şi sate sunt modernizate. 😐

Nu am mai „consemnat” aici, dar joi am fost la Inspectorat să-mi iau adeverinţa pentru definitivat şi m-am dus practic degeaba că mi-au greşit-o! Era semnată de 2 inspectori şi apăreau 2 nume diferite pe ea! M-am necăjit când am văzut!

Untitled

1. M-am necăjit pentru că eram în jur de 20 de oameni care am luat definitivatul şi mi-au greşit tocmai mie adeverinţa.

2. M-am necăjit că am stricat bani pe drumuri aiurea.

3. M-am necăjit că nu reuşisem să primesc nicio informaţie care să mă ajute cu adevărat pentru toată această perioadă.

Azi am fost din nou la  inspectorat, m-am întâlnit pe nişte scări cu inspectoarea care se ocupă de toată treaba asta, m-a recunoscut şi foarte promptă mi-a spus că diploma mea era gata refăcută şi că mă aşteaptă. De fapt, secretarele au greşit, deşi ele mi-au spus că inspectorii. Ce-i drept şi inspectorii au semnat ceva greşit şi nu au vazut nimic dubios în asta.

În fine, chiar îmi place de inspectoarea asta! E drăguţă. Din prima mi-a plăcut de ea şi nu m-a dezamăgit. De ar fi toţi inspectorii atât de ok, s-ar comunica mai mult în sistem. Am mai pus alte întrebări unei alte inspectoare, am făcut rost de nişte hârtii, de nişte răspunsuri, deci, per ansamblu, a fost o zi ok azi la inspectorat. Mereu am o strângere de inimă când trebuie să merg acolo!

Aşadar, ziua mea de septembrie, luni. Fără Horia Brenciu în ea.

🙂

Concluziile le voi trage mai târziu! Acum sunt prea obosită.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s