10 motive pentru care iubesc nunţile!

Am citit un articol super amuzant care conţinea 10 motive pentru care cineva ura nunţile! Am râs cu pofta, mai ales la partea cu domnişoarele de onoare! Şi ştiţi de ce? Pentru că m-am regăsit 100% în rândurile respective, adică atunci când am fost domnişoară de onoare am experimentat cam tot ce e „consemnat” acolo, dar culmea, şi chiar foarte sincer, mie mi-a plăcut la nebunie!

1. De obicei lumea invocă „darul” de dat ca fiind un mare motiv pentru care nunţile sunt o mare durere de cap. Am avut o vară, când am stricat mai mulţi bani pe mersul la astfel de ceremonii, decât am câştigat şi nu am resimţit nici cel mai mic regret. Ba mai mult decât atât, mi-aş fi dorit să pot să ofer mai mult mirilor, din toată inima şi cu tot dragul!

2. Legat de bridezilla din ziua nunţii, eu pot să spun atât: e super amuzant! Dacă ai noroc să dai peste una care se manifestă aşa, e un adevărat spectacol gratuit! Dacă nu, e cam plictisitor! :)) În fine, în altă ordine de idei, am fost la nunţi în care miresele s-au distrat mai tare decât toată lumea! Eu chiar obosisem doar privind-o pe una dintre miresele din vara trecută dansând şi făcând atmosferă pe parcursul întregii nunţi! Şi avea o rochie tip princess. Nu ştiu, zău, cum a făcut!

3. Muzica. La nunţile din Banat se pune mult, mult accent pe muzica populară. Eu nu ascult aşa ceva în timpul liber, dar la mai toate nunţile la care am fost, au fost invitate nume mari într-ale cântatului muzicii populare bănăţene (Ramona Viţa, Andreea Voica, etc.) cu orchestră şi tot tacâmul. Adică era clar că mirii au făcut un efort ca să mulţumească invitaţii! Iar astfel de cântăreţi nu sunt deloc ieftini! În cazul acestor nunţi nu se aud manele! Adică un solist de folclor autentic nu-şi va strica reputaţia cântând manele! În aceeaşi măsură, am mai fost la o nuntă cu DJ şi cu trupa live de muzică uşoară. La cererea mirilor, DJ-ul nu a avut voie să pună manele, dansul pinguinului şi alte porcării din serie! Paleta muzicală a fost vastă, pentru toate gusturile, şi nu s-au distrat dansând decât cei care refuză să facă aşa ceva de obicei!

4. Eh, la capitolul domnişoare de onoare pot să fiu foarte, foarte subiectivă. Am fost domnişoară de onoare la o nuntă catolică şi am intrat în biserică la braţ cu doi prieteni (băieţi frumoşi, isteţi şi gemeni identici!) şi a fost MI-NU-NAT! Întreaga ceremonie religioasă catolică e superbă! Aproape că-mi pare rău că sunt botezată la ortodocşi din acest motiv! :)) Nu am fost sclave triste, am fost super entuziaste! Mai ales eu, că era primul meu astfel de rol! Da, am purtat nişte rochii mov, materialul nu a fost cel mai cel, cusătura nici pe atât, căci rochiile le-a făcut o altă domnişoară de onoare şi le-a făcut în mega grabă, dar mi-a respectat dorinţa şi am avut o rochie decentă şi frumoasă, cel puţin eu aşa cred! Mno, eu chiar am avut „onoare”!

Partea amuzantă e că în articolul de la care am pornit acest post, chiar apare o poză cu 4 domnişoare de onoare, îmbrăcate în lila. Exact cum am fost noi! :)))

5. „Ambalajul invitatelor”: eu zic că depinde de nunta la care te duci! Adică dacă mergi la o nuntă de „ţărani” e clar că vei găsi astfel de exponate! Şi e clar şi ce fel de cunoştinţe ai! La toate nunţile la care am participat am dat de femei decente şi super îngrijite. Anul trecut, la o nuntă, chiar am fost uimită de o apariţie demnă de reviste. Era vorba despre o domnişoară, tunsă foarte scurt, îmbrăcată în pantaloni crem, cu o cămaşă albă, şi chiar arăta într-un mare fel! Nimic convenţional legat de felul în care te-ai aştepta să vină cineva la o nuntă, şi totuşi extrem de elegant!

6. Eu cred că miresele se bucură când sunt furate, adică au puţin timp pentru ele pentru odihnă. Ies la aer curat, schimbă atmosfera, se destind puţin din stresul nunţii. Acum ce-i drept, se cam oferă puţin pentru ele, dar tot gestul este unul simbolic. Cel mai şi cel mai fain a fost la o nuntă în care mirele a trebuit să danseze pe melodia lui Beyonce, All the single ladies, ca să-i vină mireasa! Iar mirele ştia foarte bine coregrafia! A fost perfect şi mega amuzant! :)) Îhim, eu am şi acum filmarea! 😉 Dar nu zic nu, poate că ar fi interesant să îl fure cineva şi pe mire, ca să schimbăm puţin tradiţia! :))

7. Am mers singură la nunţi bine merci. Eu nu simt că am nevoie de un partener la nunţi care să mă „valorifice”. Dacă nu te simţi bine când eşti singur, nu îţi garantează nimeni că te vei simţi bine când eşti în „doi”. Ba mai mult, e mai mare distracţia când mergi aşa, decât dacă ai fi cu cineva la braţ! Nu de alta, dar am văzut cazuri în care domnii însoţitori au cerut partenerelor de nuntă să le pună supa-n farfurie acolo, de faţă cu toată lumea! 😐 Ca să nu mai spun că supa respectivă era mai aproape de ei, decât de neveste şi prietene. Ce mama dracului! Atâta timp cât nu erau handicapaţi, de ce nu se serveau şi singuri?! Şi nu e ca şi cum femeile de lângă ei erau casnice, două erau profesoare şi o alta asistentă medicală. Eu şi încă alte două fete eram singure la masă şi, nu ştiu cum s-au simţit celelalte, dar eu atunci am fost cea mai fericită că nu eram într-o relaţie în momentul respectiv! Decât într-o astfel de relaţie, mai bine singură!

8. Eu una nu mă pot vizualiza pe mine într-o rochie de mireasă. Nu am avut niciodată astfel de fantezii (cum au toate fetiţele prin copilărie şi adolescenţă!) şi nici nu cred că voi trece prin aşa ceva, dar mi-e drag să le văd pe altele îmbrăcate în rochii de mireasă. Adică, de cele mai multe ori chiar sunt curioasă despre cum va arăta mireasa şi ce fel de model şi-a ales. Şi când am dat cu presupusul în privinţa rochiei, chiar aşa a fost! De cele mai multe ori, rochia aleasă spune mult despre fata respectivă şi despre personalitatea ei. O singură dată am văzut o mireasă într-o rochie care nu i se potrivea, în sensul că ea era grasă, iar corsetul era transparent. Şi culmea, mireasa respectivă chiar era intelectuală şi cu pretenţii de fashionistă. Spre norocul meu, nu am fost invitată la nunta respctivă, am văzut-o pur şi simplu în ziua cu pricina pe mireasă pe stradă.

9. Legat de pozat, eu nu particip la aşa ceva, adică nu mă pun să stau la coadă ca să-mi fac poză cu mirii. E o chestie opţională oricum, nu te forţează nimeni să mergi la poze! Iar mirii la care am fost domnişoară de onoare, s-au dus bine merci în parc la făcut de poze doar ei şi cu fotograful. Nu a chinuit nimeni domnişoarele de onoare! Şi ce bine a ma fost că, în tot timpul respectiv, îmi găsisem de treabă cu nişte fructe şi ciocolată! 😀

10.  Cât despre meniu, să fim serioşi: nu merg la o nuntă ca să mănânc! Mă duc ca să mă distrez şi să fiu alături de nişte oameni care s-au sinchisit să mă invite acolo, semn că s-au gândit la mine şi că probabil îşi doresc să fiu prezentă. Nu merg la nunţi din obligaţie (pentru că oricum nu am obligaţii), merg pentru că vreau. Mi s-a întâmplat să fiu, spre surprinderea mea, invitată la o nuntă de către nişte miri cu care nu prea avem nicio legătură. Nu eram nici rude, nici prieteni, nici nimic, pur şi simplu am fost colegă de liceu (nici de clasă, nici de an!) cu mireasa şi locuind în aceeaşi localitate, îmi amintesc că am fost la un revelion împreună când am fost mici! Atâta tot! Şi ştiţi ce? M-am dus, pentru că mi s-a părut drăguţ din partea lor că s-au gândit să mă invite şi pe mine!

Revenind la meniu, încerc să nu sar peste partea dulce, adică peste tort, dar de restul meniului chiar nu îmi pasă. Şi nici nu bag în mine ca sparta în ideea că eu ofer cadou şi că ar fi bine să mă aleg cu un stomac plin din acest motiv! Eu optez să mă aleg cu amintiri frumoase!

Îmi mai plac nunţile din cauza florilor, lumânărilor, emoţiilor şi, per ansamblu, şi datorită atmosferei joviale şi evenimentului în sine!

Închei prin a vă spune că am o nuntă la care o să particip pe 28 septembrie şi că sunt foarte încântată că am fost invitată. Mireasa mi-a fost colegă de clasă în generală şi apoi, când am mai crescut, colegă de liceu (clase paralele)! Mă bucur pentru ea şi de abia aştept să particip la ceremonie! Mie îmi place mult partea cu biserica şi nu înţeleg oamenii care sar peste aceste etape şi merg direct la restaurant. Toată esenţa unei nunţi e cuprinsă în această primă parte! 🙂

Le urez „Casă de piatră” încă de pe acum! 😉

…

sursă imagini