Despre cum fac eu morală unor cerşetoare mici în timp ce ele îmi halesc chips-urile!


Azi, în timp ce îmi aşteptam mijlocul de transport spre casă, m-am pus la umbră, ascultam muzică şi mâncam nişte chips-uri. Ei bine, cum stăteam eu aşa, gândindu-mă departe şi ascultând-o pe Adele, îmi apar deodată în faţa ochilor două fetiţe de etnie rromă, vorbind cu mine şi gesticulând. Nici nu a trebuit să îmi dau jos căştile că mi-am dat seama că cerşeau.

Le-am dat jos oricum şi le-am ascultat doleanţele! Mi-au cerut chips-urile! Le-am dat, în speranţa să mă lase şi să plece de lângă mine, că fetiţele împrăştiau un miros tare neplăcut în jurul lor. Iniţial crezusem că e din cauza unui cuztu’ vagabond care se prelingea pe asfalt lângă noi, dar cutzu a plecat bine merci la un moment dat şi mirosul a rămas, semn convingător că miroseau domnişoarele minore.

Drept urmare, am început să le explic despre importanţa igienei. Le-am spus fetiţelor să se spele, să poarte haine curate şi neaparat să nu uite să îşi cumpere periuţă de dinţi şi pastă pentru a-şi îngriji şi dantura. Ca să fiu convingătoare, le-am spus că dacă se spală constant nu vor avea dureri de dinţi apoi şi nici nu vor fi nevoite să meargă la mediul stomatolog cum tocmai făcusem eu cu câteva ore înainte.

Ele m-au ascultat cu interes, au aprobat tot ce am spus. Ba chiar li s-a făcut milă de mine că am fost la medic!

Una a spus că nu se prea descurcă cu literele. Cealaltă a spus că are 10 ani şi că mai puţin se va mărita: „în ţigănie, noi ne mărităm la 12 ani!” Moment în care am schimbat predica şi am luat-o de la capăt, de data asta cu importanţa învăţatului, dobândirii unei meserii şi, mai ales, lipsa unei căsătorii la o vârstă atât de fragedă. În cuvintele lor, nu aşa!

Au aprobat tot ce am spus din nou, deşi au avut de adăugat că mamele lor sunt mari şi că cerşesc în continuare şi acum, şi le merge chiar bine. Deh! Puterea exemplului din familie! Cuvintele mele, pe lângă toate acestea, sunt practic nule!

Într-un final au trebuit să plece, deja stătuseră prea mult de vorbă cu mine, iar eu nu le-am dat bani. Şi cea mai mică, Anişoara, de 8 ani, îi spuse Florentinei, de 10, că ar cam fi cazul să îşi pornească activitatea!

Mă salută fetele la plecare! Se depărtează câţiva paşi. Eu mă bucuram pentru nările mele în tot acest timp când, o văd pe cea mai mare că se întoarce din drum, se uită lung la mine şi îmi strigă, pişicher şi zâmbitor, cât să audă toată lumea din jur:

„Domnişoaraaaaa, să aveţi grijă de dumneavoastră!”

…după care pleacă să cerşească mai departe, mulţumită că a halit juma’ de pungă de Lay’s!

Lays' love

p.s.: Să nu credeţi că nu mi-am dat seama că au stat cu mine până mi-au mâncat chipsurile! Dar mi-am dat seama de abia după! :)) Pesemne, pe viitor chiar ar trebui să am mai multă grijă că tare-s naivă! Ce şi-o fi zis aia mică: ” ce fraieră îi asta!…şi mai vorbeşte şi atât de mult!” :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s