O fi ceva scris printre astre, sau ereditar, sau o cutumă social impusă, dar, pe bune, cine a zis că bărbaţii mereu se întorc de unde au plecat, cu drag de clişeu, a spus-o bine!
Aşa se face că, uneori, revin cei din trecut, cam toţi, cam în acelaşi timp!
Unul te sună de ziua ta, de peste mări şi ţări şi îţi cântă „Astăzi e ziua ta, zi frumoasă ca tine, Ţi-am adus ghiocei….ah, îhm, şi brusc îţi spune întrerupt că „nu mai ştie” continuarea când tu deja îţi luaseşi satisfăcută poziţia de ascultat, mai ales că urma „Ca sa-ţi murmure ei cat de mult te iubesc.”
Între timp, mai apare un alt tip cu care nu mai vorbiseşi de ani de zile. Era oricum pe post de „rebound”. Nu ai avut sentimente faţă de el, dar ai ieşit la un suc ca să te amuzi. A avut o prietenă. Între timp s-a despărţit. Acum caută el rebound şi are impresia că e marele cuceritor cu tine şi că singur îl placi, când, fie vorba între noi, tu nu l-ai plăcut niciodată, doar că îţi era milă să-i demolezi orgoliul masculin.
Ştim cu toţii că noaptea e un sfetnic bun. Sau sfeşnic. După cazuri …mai agramate! Nu pentru toată lumea, căci unii după pahare de vin, îşi amintesc de tine la 4 dimineaţa şi îţi trimit mesaje cu aluzii sexuale, din seria mascul dominator wanna play it cool! Nu are de unde să ştie săracu’ că tu eşti cu libidoul la pământ, că eşti pms-ing, că ai porniri misandrine de când vezi cum violeaza lumea femeile pe stradă, în plină zi, în România, şi că nici nu te-ai putea vreodată ataşa emoţional de cineva care îşi aminteşte de tine doar la beţie. In vino veritas, hell no! Am aşa un spor la ignorat!
Mai e şi cel care e friendzoned. Adică aţi încercat să vă cunoaşteţi acum mulţi ani în urmă. Vreo 3, ca să fim totuşi exacţi! Nu a ieşit nimic bun, dar acum sunteţi amici, faceţi mişto unul de celălalt şi de relaţiile pe care NU le aveţi şi totu-i senin, bun şi frumos. Şi te sună şi acesta. Dar el are voie! Lui i-ai permis asta şi chiar te bucuri de telefonul lui. Îi mai naşpa când îţi povesteşte de cel cu ghioceii (da, da, primul enunţat!), cum să s-au văzut şi au mai povestit. Chiar şi despre tine! Nici unul nu te-a mai văzut de mult. Mai că le lipseşti! Şi atunci brusc închizi telefonul că ţi se arde mâncarea pe aragaz. Numai că tu nu găteşti! Şi ei ştiu asta!
Dar nu-ţi pare rău că le-ai făcut cunoştinţă. Şi că eşti subiectul lor de discuţie. Mai ales că ştii că, deşi nu recunosc, le este drag de tine oricum. 🙂
Apoi, mai apare şi cineva nou pe interval, admiratorul secret care-şi face curaj să te contacteze apelând cu încredere la reţelele de socializare şi prietenii comuni. Băiat fain, isteţ, nu ar fi rău să încerci să o iei de la capăt, dar cumva ţi se pare prea de treabă pentru conformaţia ta emoţională şi, deşi sociabilă, nu ai nici cea mai mică dorinţă pasională ascunsă sau concretă.
Şi da, partea nasoală e că toţi îşi amintesc în acelaşi interval de zile, de parcă s-ar vorbi între timp, în chip diabolic, gen „hai să o dăm peste cap pe fata asta şi să-şi amintească momente stânjenitoare din trecut!” şi te caută. Într-un fel e amuzant.
Problema ştiţi care e? …că, din păcate, nu îşi aminteşte cel la care adormi gândindu-te!
Mirela's Mood 