Iarna e frumoasă din casă, de la căldură.
Strălucirea nămeţilor văzută de privirea de după, prin geamul aburit, e minunată.
Frigul de afară nu contează defel când suntem învăluiţi de pături călduroase, cu şosete pufoase acoperindu-ne picioarele.
Stăm cu gândul la vacanţa de Crăciun, la sărbători, la miros de brad, la colindători.
…
Eu am luat o pauză din sortat hainele acum. Haine de frig într-o parte, haine de căldură ascunse din câmpul meu vizual. Şi vreau să le ascund extrem de bine! Să nu-mi amintesc că am şi astfel de haine! Pentru că dacă îmi lovesc ochii de ele, voi regreta vara, voi regreta timpul frumos, serile lungi, lumina cerului. Nu sunt o fană a verii. Îmi plăcea toamna, dar toamna acestui an m-a lovit cu nişte dimineţi extrem de reci şi, aproape că, într-o seară, am simţit parfum de iarnă. Cunoaşteţi sentimentul? Primul miros de iarnă, respiraţie de rece?
…
Când eram copil mă bucuram şi eu de prima ninsoare. Şi acum mă bucur când văd cum se bucură copiii cu care lucrez la fulgii de nea apăruţi întâiaşi oară. Cum îşi îndreaptă ei toţi privirea fascinaţi spre geam şi urmăresc rotirea fulgilor nesiguri, purtaţi de vânt, în timp ce eu la tablă, în chiar timpul explicaţiilor, mă opresc, la îndemnul lor, să mă uit pe fereastra clasei spre curtea şcolii şi să văd cât e de alb şi de frumos. Şi mă uit şi nu le stric niciodată bucuria doar că eu ştiu că nu mă mai bucur.
Mie mi-e frig.
Mirela's Mood 