Toată vara, soră-mea s-a tot rugat de mine să ne apucăm de alergat şi de dietă.

Toată vara i-am spus că mie nu-mi trebuie. Că eu arăt bine oricum. Că am avut examene. Că am fost stresată. Că vreau să stau, să dorm şi să mănânc.

Soră-mea şi-ar fi dorit dietă şi sport. Eu nici să aud!

Acum mă uit în oglindă şi, în continuare, cu toată modestia, mie mi se pare că arăt bine. Poate e o chestie de maturitate, semn că m-am obişnuit cu propriul corp, că mi-l accept, că sunt mândră de el, dar…şi acum urmează un mare DAR, cert e că, sincer, am depus câteva kilograme.

Soră-mea în continuare insistă. Ea spune că ar avea nevoie de un susţinător într-ale dietei şi că, ne-ar fi mai uşor la amândouă să facem asta împreună.

Eu nu neg. Are dreptate. Aş avea ce da jos! Şi ar fi chiar foarte util să fiu mai atentă la alimentaţie, dar nu am ambiţie.

Nu am deloc ambiţie! Îmi plac fructele, îmi plac legumele. Îmi place peştele, aş putea renunţa oricând la alt gen de carne, dar cum să renunţ la dulciuri şi pâine? 😦 Cum?

Best Nutella Recipes | Bake or Break

Nu am ambiţie să îmi iau rămas bun de la ciocolată, bomboane, cozonc, prăjituri, nutella, pâine caldă, dulceaţă, budincă, cartofi prăjiţi, produse de fast-food…, de la stat în pat, cu laptopul în braţe, de la citit în fotoliu la căldură, de la comoditate…

Chiar şi acum, punând gândurile astea în scris, mi-e greu…

Cum să fac? Cum să fac? Cum să mă ambiţionez?

Deocamdată, mai amânăm puţin…

🙂