Rude în vizită

În zilele care au trecut am avut parte, în familie, de musafiri. Un cuplu de octogenari timişoreni, care arată incredibil de bine pentru anii pe care i-au adunat în cartea de identitate, dar care o ţin doar pe a lor! Nu e rost de contraziceri, de alte păreri, de adusul unor argumente. Cei doi, şi mai ales ea, ştiu mai bine pentru toată lumea! Adică, dacă s-ar putea, ar conduce lumea, din faţa televizorului, cu ochii pe Cancan! Pot să adaug că prenumele lor sunt Nicolae şi Elena. Şi nu inventez câtuşi de puţin! :))

Pentru mine a fost uşor să îi ignor. Eu zic că sunt o gazdă bună, sunt sociabilă şi chiar foarte prietenoasă. Uneori mă ataşez de unele persoane instant, în sensul că simt că e o oarecare chimie sau chiar conexiune şi ştiu din prima că voi colabora mult şi frumos cu persoana în cauză. Mi s-a întâmplat! E lucru probat! Şi niciodată nu m-am înşelat în privinţa acelor persoane!

Acord credit oamenilor, dar în cazul acestor rude nu mă lasă inima. Şi nu pot nici să mă prefac, să fiu toată lapte şi miere sau să fac conversaţie aiurea în program.

Cei doi nu au avut copii şi nu i-am auzit niciodată spunând că regretă acest lucru, semn că nici nu au încercat să îşi facă urmaşi. Nici nu au lucrat cu copiii defel şi nici nu iubesc animalele. Iar mie nu au cum să-mi placă astfel de personaje: neiubitorii de copii şi animale! Punct!

Concluziile săptămânii:

– cei foarte bătrâni sunt foarte naivi: adică ei chiar nu fac diferenţa între o persoană care pune preţ pe  viaţa lor şi una care îi linguşeşte pentru a primi bani. Şi pot fi chiar foarte darnici cu a doua categorie!

-comentatorii numărul 1 ai showbiz-ului românesc sunt pensionarii de la bloc! Urmăresc toate emisiunile de profil, ştiu toate asistentele TV, cunosc toţi prezentatorii, cine a mai divorţat, de ce, cine a fost vinovat în situaţia respectivă, cine nu a fost vinovat, cine e încornorat, etc.etc.etc. Sincer, cred că ei ridică audienţele lui Capatos. Ei şi elevii din şcolile noastre româneşti şi minunate!

– în fiecare an, negreşit, primesc cadou de la ei o pereche de pijamale. Aceeaşi firmă!: aka made in China. Am la pijamale de aş putea dormi în fiecare zi a săptămânii într-un alt hotel, de fiecare dată schimbându-mi toaleta de întâmpinare a lui Moş Ene! :))

Ah, şi mai adaug că cei doi nu sunt nişte pensionari amărâţi care de abia, de abia trăiesc la bloc! Au o pensie, fiecare, muuult mai mare decât aş putea eu vreodată să îndrăznesc să sper că aş putea câştiga în învăţământ! Cu toate astea, la plecare, au adunat tot-tot-tot ce le-am dat.  TOT! Bine, fără păreri de rău! Am fost foarte darnici că doar mama mea e originară din Maramureş şi e foaaaaaaarte darnică (nu e zgârcită cum se spune că sunt bănăţenii! :)) ) Dar până şi ea a fost surprinsă că, de dimineaţă, respectivii octogenari, au cerut să le pună la pachet până şi grişul cu lapte rămas de la micul dejun! :))

Printre altele, astăzi, mi-a mărturisit mama că am fost criticată de doamna pensionară-musafir că m-am îngrăşat, că ar fi cazul să mă mărit şi să mă pun şi eu la cratiţă. Critici venite de la o „doamnă” care a fost supraponderală toată viaţa ei şi care nici măcar nu are liceul terminat.

În aceeaşi măsură a ţinut morţiş să îi ţină o predică surorii mele despre importanţa virtuţii la o domnişoară, mai ales când a aflat că Iasmina are prieten. Soră-mea are 23 de ani jumate! :|Cred şi eu că pe timpuri era uşor să ţii la virtute când mai toate fetele se măritau la 15 şi 16 ani! Adică ălea la 15 ani nu mai aveau răbdare şi fugeau cât le ţineau picioarele spre măritiş, iar fetele din ziua de azi care pun pe primul plan studiile şi cariera, ar fi bine să fie „vituoase” până pe la vreo 38 de ani aşa… cât să nu le dea de bănuit ceva babelor de la bloc! :))

Oare unde sunt bătrânii blajini din poveşti? Cei înţelepţi? Bătrânii calzi cu păr cărunt şi mâini muncite? Oare am citit eu ce nu trebuia atunci când am fost mică?

sursă foto