M-am întâlnit cu profu’ meu de fizică din liceu astăzi şi am stat de vorbă cu el. Mi-a spus că vorbeşte adesea despre mine cu proful meu de literatură universală şi că, celui din urmă îi este dor de mine! 🙂 Ce-i drept, am şi fost colegi în ultimii doi ani şi era tare bucuros că avea cu cine să schimbe câte o vorbă despre cărţi şi literatură în general. Îmi spusese că se săturase să îşi audă colegele făcând schimb de reţete. I-am spus atunci că este incredibil de norocos. Eu nici măcar nu gătesc, nici câtuşi de puţin…
Cât despre celălalt…La fizică nu am fost vreo eminentă. Ba chiar am avut cea mai mică notă a mea: un 6 în clasa a 9a. Dar ţin minte şi acum că nu m-am supărat deloc. Sunt mândră de 6-le respectiv! Adică atâta am meritat, atât am primit şi oricum clasa a 9a şi primul ei semestru, pentru mine cel puţin, au fost o nebuloasă. A durat câteva luni bune toată acomodarea mea la liceu!
Una peste alta, la câteva minute după întâlnirea cu proful meu de fizică, m-a sunat profa mea de engleză, tot din liceu. A vrut să vină după mine până la şcoala unde lucrez, dar i-am spus că nu avea rost să facă asta din cauza distanţei, dar tot m-a sunat într-un final şi m-a dus cu maşina până la mine acasă doar ca să mai stăm puţin de vorbă. Am planificat să mergem într-o excursie la început de noiembrie, să vedem puţin din ţară! Sper să se materializeze! 🙂
Ce fain îi sentimentul!…E fain când oamenii vorbesc despre tine cu drag şi te caută, te apreciază şi îţi simt lipsa. Rămâi cu impresia că i-ai atins cu ceva, că eşti un om fain şi că prezenţa ta e importantă. E cu atât mai fain cu cât toată treaba asta e de o reciprocitate colosală, deşi poate că eu caut compania altora mai puţin şi mi se face dor mai rar …însă, răspund cu drag oricând! 🙂
Mirela's Mood 