Copiii care sunt copii


Am adunat pe facebook câţiva copii. Nu sunt deloc puţini şi le văd aproape zilnic postările.

Mă obsedează întrebarea: Unde sunt copiii care sunt copii? Unde???

Băieţii îşi postează imagini sexy, adesea pornografice, cu tot felul de starlete văzute, în mod mai mult decât sigur, pe internet. Vorbesc despre gabori (urăsc cuvântul ăsta!), despre bătăi, despre ură, despre cum au ei o singură viaţă şi pe aia au de gând să o trăiască la maximum! La nici 12 ani!

Fetiţe de 10, 11 ani îşi postează fotografii în tot felul de poziţii, îşi pun drept poze de copertă funduri, de fapt, funduleţe, aproape panoramice, îşi ţuguiază buzele.  Toate sunt „printzesaaaa tha”, „răsfătzataaa”, „domnishoara rebelă”, „fityoasa lu tata!”, toate au nume care se termină în y, toată postează mesaje inspiraţionale despre viaţă şi duşmani, toate suferă din iubire şi toate sunt curioase cine se gândeşte la ele în mod constant, cine le trimite „pusy”, iar cine nu le trimite, este  [în mod mai mult decât evident] duşmanul lor de moarte!

Şi toate astea într-o limbă românească incorectă gramatical. Mă doare când văd atâta prostie!

Şi mă doare când văd că aceşti copii nu sunt copii. În adevăratul sens al cuvântului.

Joaca lor e îngrădită de tehnologia de ultimă oră, de încercarea de a-i impresiona pe cei din jur prin lucrurile pe care le deţin, de a crea invidii, de a-i respinge pe cei mai slabi.

Maintaining Balance: Children and Technology. This article discusses the importance of introducing your child to technology so that they will excel, but also keeping it out of your children's life in balance.--Maria Coronelli

De ce se grăbesc aşa? Mi-aş dori să fie copii acum cât sunt copii! Să se bucure de asta şi să nu se grăbească să facă lucrurile pe care le fac adulţii. Căci da, adulţii le fac, dar asta nu înseamnă că sunt şi fericiţi aşa.

Să nu se grăbească de la vârste atât de fragede să intre în tumultul relaţiilor, să se bucure de joacă, de cântec, de anotimpuri şi de tot ce înseamnă copilărie. Să nu mai facă sex puştoaice de 13 şi 14 ani crezând că aşa e bine şi frumos.

Nu, nu e bine să nu mai fie copiii copii! Dacă nu fac asta acum, cum vor mai păstra în viitor copilul din ei atunci când, vârsta cu adevărat adultă vine la pachet cu toate responsabilităţile şi neajunsurile ei?

Mi-aş dori mult să nu-şi mai rateze copiii copilăria! Să petreacă mai mult timp jucându-se pe bune, afară, în iarbă şi nisip, cu prieteni şi colegi în jurul lor. Să socializeze tinându-se de mână şi alergându-se unul pe altul îmbujoraţi de bucuria jocului! Să cânte şi să vorbească cu voce tare! Să-şi deranjeze vecinii, să inventeze limbi noi, să-şi imagineze viitorul, să dezvolte visuri mari, mereu. Să înalţe zmee, să urmărească zborul păsărilor spre ţări mai calde, toamna, şi la reîntoarcere,  primăvară. Să cânte buburuzelor şi melcilor! Să fie prietenii pisicilor şi ai câinilor! Să alerge în grabă spre terenul de fotbal! Să îşi asculte inimile unora altora jucându-se de-a doctorul. Să povestească extaziaţi şi obosiţi părinţilor, în fiecare seară, ce zi minunată de joacă au mai avut!

E chiar atât de simplu tot ce le doresc! Şi atunci nu se va mai încrunta nimeni când conexiunea de la internet nu e una bună, când prietenii nu răspund la sms-uri sau când cineva dă un tag pe facebook la o poză care strică „imaginea”….

Simplu! Simplu! Simplu şi frumos! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s