Le-am dat copiilor să deseneze un arbore genealogic.

Simplu, clar, uşor.

A doua zi, a ridicat mâna să iasă la tablă chiar Andrei. Spun „chiar”, căci Andrei a desenat un arbore genealogic fără să se includă şi pe el în familie.

Nu am înţeles. L-am întrebat din nou dacă sigur a făcut arborele genealogic al familiei lui.

A spus că da. L-am întrebat de ce nu s-a trecut şi el acolo.

Mi-a spus că povestea e lungă. Şi a tăcut apoi.

…

Am luat creta şi lângă băieţelul familiei, care e chiar colegul lui de bancă, am mai tras o săgeată, eu cu mâna mea: m-am uitat la Andrei în ochi spunându-i că acolo e locul lui în familie. E frate cu Dacian şi fiul părinţilor lui Dacian. Fie ce o fi!

…

Andrei e un alt copil în plasament. De când e foarte mic. S-a născut în Bucureşti şi a fost plimbat în o grămadă de centre prin ţară până a ajuns în Caraş- Severin.

E foarte isteţ, frumos şi îngrijit. M-ar durea sufletul să ştiu că un astfel de copil se va pierde, plimbat din familie în familie şi dintr-un centru într-altul.

…

Of, de unde să ştiu că un simplu arbore genealogic poate da dureri de cap unui copil de 11 ani!? 😦