Am reuşit să termin Solar în această seară. Sincer, nu ştiu cum de am avut atât de multă răbdare încât să duc până la capăt lectura acestei cărţi. Probabil încăpăţânarea mea de a duce la bun sfârşit orice carte începută a avut un rol mare în acest sens.

7140754

Solar este un roman care are drept protagonist un personaj destul de antipatic. Michael Beard este un fizician renumit, câştigător al premiului Nobel care, mai apoi, îşi consolidează întreaga carieră pe primul succes imens descoperit în tinereţe şi recompensat cu vârf şi îndesat de-a lungul vieţii.

Viaţa personală este de o mizerie de nedescris. Cu 5 divorţuri la activ şi nenumărate aventuri cu femei din toate sferele sociale, Michael Beard atinge o culme a egoismului greu de imaginat. Învârte femeile pe degete, deşi nu este deloc un bărbat arătos, şi face asta fără ca măcar să se implice emoţional în adevăratul sens al cuvântului.

Dincolo de strălucirea de fizician academician şi de inteligenţa de care se presupune că dă dovadă, cititorii descoperă mai multe despre un laureat al premiului Nobel care, de fapt, este demn de milă. Cumva, cu un aer foarte modern, Beard pare a fi un urmaş demn de personajele groteşti ale lui Balzac.

Romanul este unul masiv şi pot să adaug că de abia spre finalul primei părţi am găsit ceva interesant în el, acel ceva care a reuşit să mă motiveze să continui citirea lui cu mai mult spor.

Printre multe noţiuni de fizică şi detalii clar formulate, elementele unei vieţi personale alambicate se întrevăd adesea. Beard nu reuşeşte să empatizeze cu oamenii la modul general şi astfel că, pe parcursul întregii sale vieți, comunicarea lui cu femeile de care s-a folosit pe cât de mult a putut, a fost una mărginită. Alegerile lui nu au fost cele mai bune, iar alegerile femeilor atunci când a venit vorba despre el, au fost de fiecare dată, chiar şi din punctul lui de vedere, surprinzătoare şi prost gândite. Până şi el ştia că femeile respective meritau ceva mai bun şi mai mult decât el le putea oferi.

Finalul cărţii este unul deschis. Şi oricât de mult mi-ar plăcea filmele franţuzeşti sau filmele, în general, care oferă această alternativă privitorilor în a-şi imagina sfârşitul acţiunii, de data asta mi-aş fi dorit un final concret.

Aş fi vrut să ştiu ce ce întâmplă cu ultimele două femei (în paralel!) din viaţa lui, cu proiectul lui de pe teritoriul american, cu acuzaţiile de plagiat ce i se aduc, cu viitorul. Mi-ar fi plăcut să ştiu dacă o scoate cumva la capăt cum a făcut pe tot parcursul vieţii, folosindu-se de cei din jur, sau dacă sfârşitul romanului putea marca şi sfârşitul carierei sale, cel al tumultului personal sau chiar al vieţii.

Eu nu pot să-mi imaginez niciun fel de final de una singură. Chiar nu ştiu ce i-aş putea dori unui astfel de personaj care pare a nu se gândi nicio clipă şi la cei din jurul lui. Aproape că-mi doresc să fie tras la răspundere, dar apoi mă gândesc că totuşi e un personaj care a ştiut să profite de anumite cotituri pe care viaţa i le-a oferit, ceea ce, în mod clar, e un lucru mare! Oricum, pe alocuri Beard dă dovadă de umor, unul inteligent, autoironic chiar.

E a doua carte scrisă de Ian McEwan pe care am citit-o, după Pe plaja Chesil. Din recenziile pe care le-am citit despre această carte pe goodreads.com, cam toţi cititorii anteriori ai acestui autor au fost dezamăgiţi de acest roman, aşteptările lor fiind foarte mari.

Eu nu am avut aşteptări foarte mari, dar credeam că voi regăsi puţin din stilul autorului din paginile primului roman citit de la el. Nu a fost deloc aşa. Romanele, ca scriitură şi inclusiv ca volum şi tematică, nu seamănă deloc între ele. Am avut impresia că citesc un cu totul alt autor. Oricum, şi Solar are multe puncte tari, mă refer aici la anumite scene amuzante, la detaliile impresionante din domeniul fizicii şi la felul în care personajul a fost construit. Practic, la finalul romanului, nu ai cum să nu-l cunoşti bine de tot pe Michael Beard, ştii chiar şi atunci când el se întreabă, care vor fi paşii lui următori  şi deciziile pe care la va lua, iar rândurile imediat următoare nu mai surprind deloc. Nu mă mai mira nimic din acţiunile şi poftele lui! 🙂

Nu aş putea spune că recomand cartea. Eventual pasionaţii de fizică şi de literatură vor putea să se bucure de aceste rânduri cu adevărat. Şi dacă mai sunt şi „social awkward”, cu atât mai bine! :))