Cine nu urăşte ziua de luni pare a nu fi suficient de uman la câtă campanie „anti-început de săptămână” i se aduce sărmanei zile! 🙂
Mie îmi place. De multe ori, de abia aştept să se facă luni!
Au fost seri de duminică când mă uitam cu ochii pe ceas şi de abia aşteptam să mi se facă somn, să adorm, ca mai apoi să mă trezesc şi să fie luni! Luni adică luni dimineaţa, 6 a. m. Pam pam!
4
Nu ştiu dacă-s genul workaholic, dar îmi place să am activitate multă în domeniul meu. (Nu am spor la treburi casnice. Deloc!)
Şi numai bine, ziua de luni îmi aducea asta de fiecare dată: o dimineaţă, mai pe fugă, mai la modul silenţios, fără grabă şi stres, cu nervi sau fără, dar din ce în ce mai des cu cafea, în care să mă prezint la locul de muncă. Şi cum îmi place ceea ce fac, şi cum pentru asta am studiat de-a lungul timpului, ziua de luni uneori îmi părea o împlinire. Una pentru care am muncit şi muncesc.
La o adică, cine ar sări peste zilele de luni din viaţa lui, de fiecare dată, doar aşa, că am declarat că luni e o zi mai puţin cool!?
Nu prea cred eu că sunt şanse să dăm peste astfel de doritori, iar dacă sunt, mie îmi pare rău de ei. În mod sigur, nu au loc de muncă ok şi nici o viaţă redundant de frumoasă.
Mai mult drag de luni vă doresc tuturor! 🙂
Mirela's Mood 