Lipsă de comunicare în familia altora, nu în a mea. În a mea se comunică foarte mult, uneori mai mult decât trebuie. :))

Aşa se face că mai anul trecut am fost curtată de un tip. Şi insista, insista, insista…

Şi eu spuneam nu şi nu de mi-era deja jenă că părea greu de cap, sincer! Inventam scuze, că nu pot, că nu am timp, că sunt pe fugă… Am tot amânat „sucul” ăla de o mie şi o sută de ori. Între timp, s-a convins că degeaba insistă. S-a liniştit. Ba chiar mai mult decât atât, m-a şters şi de pe facebook. :))

Am văzut că am fost ştearsă după, cred eu, vreo jumătate de an de la întâmplare. I mean, pe bune, chiar nu-i urmăream postările! :))

Nah, problema de comunicare în familia lui e cam aşa: frate-su mai mare m-a cunoscut recent.  Nu ştiu, lumea-i mică, toată lumea cunoaşte pe toată lumea sau ceva de genul ăsta… Eu am vorbit frumos şi educată cum sunt nu am jignit persoana. Dar sincer, până la a plăcea pe cineva e cale lungă. Adică, dacă sunt politicoasă şi îi răspund frumos unui bărbat, nu înseamnă că mă şi imaginez cu personajul respectiv sau că vreau să îl văd mai des! Serios!

No, acum ăsta mare mă zăpăceşte cu ieşitul în oraş. El zice de pizza. Frate-său zicea de suc.

Nu am vrut suc, nu vreau nici pizza! Şi nici nu-mi plac bărbaţii insistenţi. Par disperaţi. Punct!

Pfff, şi ştiţi ce-i mai greu? Iarăşi trebuie să o iau de la capăt cu scuzele, nu de alta, dar fraţii ăştia doi seamănă între ei. Cu excepţia faptului că de comunicat nu comunică. Dacă ar fi comunicat ar fi ştiut şi ăsta mai mare că îşi pierde timpul cu invitaţiile adresate mie.

p.s. Să nu credeţi că sunt plină de mine, chiar deloc. Am însă o mare problemă atunci când sunt înţeleasă greşit de bărbaţi şi când aceştia se comportă drept nişte mari cuceritori. Cuceritorii ăştia merită ignoraţi. Şi pe viitor, fie ce o fi, indiferent de cum o să fiu înţeleasă, exact aşa am să fac! Tăia-le-aş aripile şi avântul!!! :))

Mi-e că, data viitoare, când îl mai salut pe câte unul din tagma asta, o să creadă că e echivalentul unui „da” la starea civilă! 😐