ăăăăăăă, că uitasem: tare greu cu dimineţile de vineri.

greu! greu! greu!

ei, numai ce m-am trezit eu azi-dimineaţă înaintea alarmei telefonice, mândră de mine nevoie mare, de am apucat să mă bucur de acest mare fapt care nu mi s-a mai întâmplat de prin liceu şi am şi pus din nou capul pe pernă.

mi-am zis eu aşa, ca o ileană cosânzeană, „ia să mai pun eu puţin capul pe pernă, să mă gândesc cum să mă îmbrac în această dimineaţă…” , da, da, chiar îmi zâmbeam când îmi spuneam asta în gând, cu tot cu intonaţia adecvată.

dimineaţă care a început de abia peste o oră!!! mă suna taică-meu din altă cameră să mă trezesc. adormise şi el. amândoi eram praf.

ce să mai văd în faţa ochilor?!!! ce haine să mai asortez? noroc să sunt dezordonată şi aveam nişte haine din ziua precedentă pe spătarul unui scaun. ălea au fost perfecte! nici pe faţă nu am apucat să mă spăl!

…

ajung la lucru! mă simt obosită! dau iama în cafea!

5 minute mai târziu, o colegă: „Vezi că ai ceva negru sub ochi!”

Dau şi şterg!

O întreb?

„Mai am?”

Aia: „da, da! mai este”

Îi dau şi-i frec sub ochiul stâng şi mă gândeam că sigur îi de la rimel!

Dar care rimel, frate? Eu nu apucasem nici să mă spăl pe faţă după cum am spus, darămite să mă dau cu rimel?

Mă uit la colegă şi o întreb din nou: „S-a dus?”

Ea se uită la mine mai lung: ” ah, stai. cred că e o aluniţă? ai cumva o aluniţă?”

😐

😐

😐

DAAAAA! Am o aluniţă sub ochiul stâng. Şi numai ce mi-am frecat-o ca bezmetica crezând că-i pata unui rimel cu care nu m-am dat! Două ore mai târziu m-am dus la baie să verific dacă sigur e în partea stângă! :))

…

După alte 20 de minute, la prima oră, îl prind pe unu de-a 5a că mă copiază la test la engleză scriind din caietul de franceză.

…

Retrospectiv îi fain. Azi-dimineaţă nu era.

Mă bucur că e vineri seara. 🙂