De-a moş Niculae!

Anul acesta am schimbat puţin perspectiva şi am ales să trec pe bune de cealaltă baricadă. Am făcut-o, iar acum procesul este ireversibil.

Aşadar, de azi înainte ŞI eu sunt Moş Niculae.

Adică am fost azi. Dar mi-am păstrat anonimatul. Aşa cum îi stă bine oricărui „moş” care se respectă.

O pereche de bocanci, o pereche de şosete şi o ciocolată. Nu e mult, iar preţul lor la un loc nu ar fi făcut o diferenţă în viaţa mea, dar a făcut o diferenţă în viaţa copilului la care a ajuns acest cadou întârziat. „Întârziat” pentru că la colegii lui  moşu a sosit de aseară, iar pe el l-a ocolit…până azi-dimineaţă la ora 10:00. I-am explicat că la unii copii, moşu’ ajunge mai târziu şi i-am spus că şi eu când eram mică mă miram mereu că, deşi eram foarte cuminte şi aveam doar note de 10, moşu’ venea mai încărcat la colegii mei mai răi. O chestiune de logistică probabil! Sau moşu trebuie să-şi schimbe dioptriile…adică, vă spun,  până şi în cazul lui Ionuţ, moşu’ ăsta chiar nu văzuse până acum că afară e frig şi că el umbla în papuci de gumă la şcoală!

În fine, ciocolata s-a mâncat pe nerăsuflate, iar copilul -am avut eu impresia că…s-a bucurat mai mult la şosete! Adică lui chiar nu-i venea să creadă că moşu’ pusese în punga lui de cadouri şi şosete noi şi curate. Asta era de neimaginat!

…

Ajunsă acasă, mi-am dat deoparte de pe faţă „masca anonimatului”. Adică pe propria mamă nu prea aveam cum să o păcălesc că moşu’ i-a lăsat la mine în geantă un parfum. :)) Iar la cât e mama mea de curioasă peste câteva ore va insista suficient de mult încât să afle şi preţul parfumului.

Între timp, coincidenţa coincidenţelor, ce credeţi că i-a mai adus moşul mamei mele? Încă un parfum, aceeaşi firmă, doar că geanta s-a schimbat. Era a surorii mele! 🙂

…

E fain jocul de-a moşu’! Vi-l recomand şi vouă!