Perioada asta a anului e una plină de retrospective. Ce am făcut în 2013, ce am mâncat, ce am văzut, cât de bine sau de rău mi-a fost sau ne-a fost căci cam toată lumea trage sau a tras un fel de linie deja!

Undeva la începutul lunii eram şi eu bucuroasă să trag o linie mentală şi să mă gândesc la cum a fost 2013-le meu. În principiu a fost un an bun, problema mea e că, la mine, anii din viaţa mea încep de fiecare dată la 1 septembrie şi se termină pe 31 august. Probabil doar cât am fost studentă anii începeau la 1 octombrie şi se terminau la sfârşitul lui septembrie. Mereu mi-am calculat anii din viaţă în funcţie de anii şcolari. Şi pe bune că un an bun al meu sau un an prost s-a făcut simţit, de fiecare dată, începând cu luna septembrie.

Întâmplarea face ca la mine septembrie să fie şi luna în care primesc o nouă vârstă, aşadar anii mei „şcolari” au un şi mai mare sens.

2013-le meu a început în a 9a lună a lui 2012 şi a ţinut până la sfârşitul lui august 2013 şi a fost un an bun. Mi-a părut foarte rău când s-a terminat 2010. Am regretat enorm de mult când s-a dus, ca să mă credeţi pe cuvânt vă spun doar că revelionul respectiv mă prinsese încă în Franţa, iar Crăciunul lui în Spania. Simt un sentiment oarecum asemănător acum că se duce în zbor 2013.

O să postez aici câteva retrospective personale, cum ar fi cea cu „12 poze„ pe care am făcut-o şi anul trecut, doar aşa cât să văd cum îmbătrânesc frumos de-a lungul unui an şi să-mi amintesc de oamenii care mi-au făcut trecerea prin acest an una frumoasă.

În principiu aş vrea să mulţumesc din inimă unor oameni care m-au făcut să mă simt apreciată de-a lungul acestui an.

Dragă familie Ivănuş-Mitreanu, vă mulţumesc din suflet! Sunteţi speciali. Nu-mi vine nici acum să cred cât de repede trec anii şi că deja acesta este al 3 lea an de când îl cunosc pe Rareş şi lucrez cu el. Engleza lui e excelentă şi, deşi nu mi se datorează mie în totalitate acest lucru căci, da, au şi jocurile pe calculator rolul lor aici, ca să nu mai vorbim de capacităţile intelectuale deosebite ale lui Rareş, sunt deosebit de mândră de progresele lui. De faptul că putem discuta liber în engleză despre absolut orice subiect, de faptul că atunci când mă sună vorbeşte cu mine doar în engleză, de faptul că face eseuri în nici jumătate de oră, fără dicţionar, în condiţiile în care acestea sunt corecte şi creative, iar el este în prezent, de abia,  în clasa a 5a!

Pe lista de copii minunaţi, îl adaug şi pe Răzvan, cu care lucrez tot de 3 ani de zile. Un copil conştiincios şi deosebit de serios, care e mereu prezent şi nu ratează nicio întâlnire cu mine. 🙂

Îi mulţumesc pentru susţinere şi telefoane peste telefoane date spre a mă încuraja, profesoarei mele de engleză din liceu, Oana Calen. Acum suntem la „per tu” şi ne putem numi, cu drag, prietene şi colege.

Îi mulţumesc Oanei. Da, Oana, tu: Oana geamăna! :)) Îmi eşti foarte dragă şi îţi doresc tot binele din lume. Eşti o prietenă deosebită şi mă mândresc peste tot cu tine şi cu Andra!

Flo, şi tu eşti pe lista de copii buni! Şi ai văzut că deja moşul a sosit la tine. 🙂 Ştiu că 2013 nu a fost deloc un an bun pentru tine şi Nicole. Vom intra cu mari speranţe cu toţii în 2014. Sper să fie un an minunat pentru voi!

Sorin, poate că citeşti postarea asta…îţi mulţumesc pentru răbdare. Pentru conversaţiile noastre, mai lungi sau mai scurte care deja se întâmplă de vreo 2 ani, cred. Probabil ar trebui să îi mulţumesc şi fondatorului Facebook. :))

Mă gândesc mereu la unii oameni din viaţa mea care sunt departe de mine, fizic doar. Mi-e mereu dor de Mari, adică lucrul ăsta a fost şi evident căci atunci când a fost în ţară anul ăsta am avut o criză de gelozie, (pe bune!), enervată de faptul că nu a mai putut petrece mai mult timp cu mine.

Marina, sper să ne vedem cât de curând. Să mai participăm împreună la un concert fain ca cel de când ai fost ultima oară în ţară! 🙂 Adela, îmi pare rău că am ratat cele mai recente reveniri ale tale în ţară şi să ştii că nu uit niciodată cât de drăguţă ai fost cu mine când am vizitat Paris-ul şi că ţi-ai făcut timp în programul tău super plin ca să mă plimbi şi să-mi arăţi locurile de pe lista mea. :)) Mulţumesc mult!

Îi mulţumesc lui Valérie Dalmau. Ea e profesoara de engleză din liceu în care am fost asistent Comenius. Între noi două s-a stabilit o conexiune specială încă dinainte de a ne vedea, prin nişte email-uri schimbate, semn că acea chimie între oameni în care eu cred nespus de tare are loc instant. 🙂  Nu ne-am mai văzut din martie, 2011. A trecut ceva vreme de atunci, dar ştiu că mereu ne-am gândit una la cealaltă. Şi ne-am dorit tot binele din lume, reciproc, fără să comunicăm fizic sau prin intermediul virtual. E genul de conexiune care nu are nevoie de reveniri atât de dese, e acolo undeva în suflet, adânc şi sincer. Din când în când, un simplu mail trimis sporadic reîmprospătează sentimentele pe care le avem una faţă de cealaltă. Şi sincer, uneori chiar nu e nevoie de mai mult decât atât. O astfel de legătură e mai puternică decât unele pe care le am cu persoane pe care le văd zilnic.

Mai mulţumesc familiei. În principiu, le mulţumesc foarte tare că au grijă să-mi facă focul în fiecare zi şi să mi-l şi menţină că eu chiar nu sunt în stare de un lucru atât de simplu.  Şi ştim cu toţii că lucrurile astea simple sunt cele care contează cel mai mult, mereu! :))

Şi, spre final, mai am o mulţumire. E adresată unor persoane care nu mai fac parte din viaţa mea acum. Le mulţumesc că au plecat. Sufleteşte şi emoţional, plecările lor mi-au făcut un foarte mare bine. Spun asta cu o inimă deschisă şi în cuvinte lipsite de un alt înţeles decât cel prezent aici.

thank you card

Am întâmpinat 2012 în Anglia, iar pe 2013 l-am întâmpinat acasă.

Acum voi întâmpina 2014 tot în ţară, doar că la munte cu un grup de prieteni. Sper ca 2014 să fie un an aşa cum trebuie şi să nu primim de la el mai mult decât putem duce! Nu îmi pun mari speranţe în anul ăsta, îmi pun mari speranţe în ceea ce aş putea face eu din el.

Cred, în continuare, că va fi un an liniştit, dar care îmi va oferi- din când în când- şicane la locul de muncă. Adică eu presimt că partea asta din viaţa mea îmi va da bătăi de cap în 2014. Nu cred ca vă fi un an al unor schimbări majore şi nici nu prea au din ce sector să apară acestea. Dar fie vorba între noi, nici nu m-ar deranja să fiu plăcut surprinsă! 🙂

…

Vă mulţumesc! 🙂