Invitaţie la cald


Brrrr,  da’ frig mai poate să fie afară, mai ales de dimineaţă.

Şi totuşi sunt mulţumită. E un decembrie decent.

Şi nu, eu nu-mi doresc zăpadă. Iar de ar fi să fie soare pe cer de sărbătorile de iarnă, ar fi minunat din punctul meu de vedere. Da, evident, dacă aş putea alege, aş alege să ningă în cele 2 săptămâni de vacanţă cât pentru ianuarie şi februarie…sau, dacă avem ghinion mare, mare, inclusiv cât şi pentru martie LA UN LOC!

IAR dacă e să nu ningă deloc, bine ne-ar mai fi! 😀

Ei, bine, cred că transmit că mi-e frig celor mici. Nu dârdăi de frig în preajma lor, nu mă plâng, nu nimic. Sunt cuminte în comentarii în legătură cu iarnă că nu vreau să mă pun rău cu partidul piticoţilor înnebuniţi după nea, omăt şi zăpadă, derdeluş şi gheţuş şi tot câmpul lexical aferent. Un fel de PPÎDNOZDŞG! Dar consilierii lor, mai ales cei cu un rang mai mic, şi aici băgaţi de seamă că vorbesc despre grădiniţă, sunt cu un pas înainte!

Aşa se face că joia trecută, un reprezentant de seamă în vârstă de 5 ani, după priviri iscoditoare intense, se îndreaptă spre mine, şi înainte de toate îmi prezintă căciula lui, la propriu! Eu îi spun că îmi place măgarul lui din cap. El mă corectează că-i un cal. Eu aprob. El susţine. Are loc un schimb de priviri între noi. Îmi spune că îl cheamă Alex. Imediat după îmi face invitaţia: „Vrei să vii la mine acasă?”

Ha?!!!!!

Ia uite, dle, ce copil precoce! Vede-o blondă în grădiniţă, vine cu încredere spre ea cu măgaru-i din dotare, se prezintă şi o şi cheamă acasă! Adică ştiam destule despre el deja.

Ştiam nume: Alex.

Ştiam vârsta: 5 ani.

Ştiam ocupaţia:  şef în grupa albinuţelor!

Ştiam firma: grădiniţă.

Ştiam localitatea. Nu aveam nevoie de nimic mai mult! :))

Alex: „Hai! Da’ da ce ce nu vrei să vii la mine?”

(destul de simţitor, puştiul a mirosit refuzul iminent!)

Îl întreb frumos: „Alex, dar de ce vrei să vin la tine acasă?”

La care el, aproape enervat de absurditatea întrebării mele se uită frumos (dar lung) la mine şi îmi spune, ridicând uşor din umeri:

„Păi am vrut să îţi fac un ceai!”

kid tea

Morala 1: de foarte mici, bărbaţii nu pot pricepe femeile.

Morala 2: de foarte mici, bărbaţii acceptă doar răspunsuri cu da sau ….da! :))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s