2013, îţi mulţumesc!

Deşi îmi venea sa trag linie sub 2013 deja de undeva de prin noiembrie, am tot amânat momentul. Şi, credeţi-mă, chiar e un moment mult aşteptat, iar acum am o stare de bine şi de linişte şi sunt aproape fericită că scriu aceste lucruri, aici, acum, într-o astfel de stare.

2013 mi-a adus tot ce mi-a dorit, mi s-au împlinit toate speranţele puse în el şi, nu vreau să fiu nerecunoscătoare acum, dar dacă aş fi ştiut că lucrurile pe care mi le doresc pentru 2013 se vor împlini, aş fi îndrăznit să visez POATE mai mult şi să vreau lucruri mai îndrăzneţe, şi totuşi nu uit: „the key to succes is low expectations”, aşadar…2013, o să-mi lipseşti!!!

Ai fost intens şi bun. Mi-ai dat sănătate, nervi, putere de muncă şi ambiţie. M-ai aşezat printre oameni frumoşi şi puternici de la care am avut ce învăţa şi m-ai depărtat de oameni toxici şi răi, iar pe unii i-ai deconspirat chiar şi pe ultima sută de metri.

Vreau să punctez următoarele:

1. Sunt bucuroasă de acest proiect personal. Blogul meu a crescut mult în acest an, s-a dublat numărul vizualizărilor faţă de anul trecut, s-a triplat numărul comentariilor primite. Am fost implicată în 2 campanii online- vALLuntar şi Copii fără etichete prin intermediul Salvaţi Copiii România! Ba chiar mai mult decât atât, am şi o diplomă care certifică implicarea mea în cea de-a doua campanie şi sunt mândră de asta.

Prin intermediul blogului am cunoscut câţiva oameni foarte faini. Am anumite bloguri pe care le citesc în mod constant şi foarte constant şi îmi place să comentez cu drag şi spor pe la blogurile altora, iar uneori s-a întâmplat să primesc şi câte-un premiu pentru acest lucru.

2. Legat de lecturi, am spus deja. Mi-am atins challenge-ul şi am citit cele 20 de cărţi.

3. Profesional am atins efectiv fiecare punct şi punctuleţ pe care mi l-am pus în minte. Am avut 2 inspecţii dificile- la ambele am luat 10 cu multe laude şi felicitări. Am terminat modulul 2 psihopedagogic cu 10 pe linie. Am avut 2 examene mari, la amândouă am fost prima din judeţul meu. La unul am fost şi singura persoana care l-a luat la disciplina mea. Încă sunt surprinsă de ce frumos le-am scos pe toate la capăt! Tot anul acesta, am semnat un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, ca mai apoi să şi reuşesc o detaşare mai aproape de casă. Efectiv mi-am atins toate ţintele, profesional vorbind, în 2013.

Desigur, eu spun una şi fac alta. Nu am renunţat la gândul de a mă reîntoarce în Timişoara şi de a mă angaja la o firmă, dar toate acţiunile pe care le-am întreprins la modul cel mai concret, au condus (în continuare) spre o carieră didactică.

Acum spre sfârşit de an, simt o oarecare relaxare. Mă simt protejată şi am o siguranţă a locului de muncă, ceea ce, să recunoştem, e mare lucru în ziua de astăzi. Dar nu e noroc, e multă muncă. Dacă aş fi muncit atât de mult pentru fiecare interviu la care am fost pentru vreo firmă, aş fi reuşit să intru direct pe o poziţie fruntaşă, dar nu a fost aşa! Nimeni nu oferă poziţii fruntaşe din prima, dar nici eu nu m-am spetit pe la interviurile respective care au avut loc acum câţiva ani în urmă. Nu m-am interesat atât de mult atunci când a fost momentul.

Concluzia mea e că, îmi place la nebunie ce fac! Îmi iubesc meseria şi au fost nenumărate momente anul acesta când de abia aşteptam să se facă luni şi să mă trezesc la 6 dimineaţa pentru a mă îndrepta spre lucru. Sunt puţini oameni atât de norocoşi!

Îmi pare rău că încă nu am găsit o cale de mijloc între a face ceea ce-mi place şi a mă reîntorce în Timişoara. Rămâne un lucru valabil pe lista mea de viitor!

4. Financiar, 2013 a fost un an foarte schimbător. A fost anul în care am făcut cei mai mulţi bani, pe teritoriul României (nu calculez perioada din Franţa) ajungând să câştig şi peste 2000 ron pe lună din învăţământ ceea ce e enorm, dat fiind faptul că un profesor debutant, bugetar aşadar, primea în 2011 un salariu de 720 ron (şi vă vorbesc din experienţa personală aici).

Am putut să merg weekend de weekend în Timişoara, să îmi plătesc modulul de la Universitate, să plec în vacanţe şi să investesc mult în materiale didactice pentru copii, ca să nu mai spun de achiziţionarea de haine, pantofi, cosmetice şi chiar a unei maşini automate de spălat pentru părinţii mei sau chiar mici atenţii pentru copii mai nevoiaşi. Totul în condiţiile în care ajunsesem să muncesc şi câte 12, 13 ore pe zi şi tot să mi se pară o plăcere ceea ce făceam, asta până în iunie.

Pe parcursul verii nu am mai avut niciun contract, aşadar nu am primit niciun ban de nicăieri. În august am atins şi statutul de şomer, iar din septembrie începând am semnat un contract pe o perioadă nedeterminată şi salariul meu de bază a crescut cu aproximatix 200 ron.

5. Am participat la o logodnă şi la o nuntă. Nunta a fost absolut minunată! Şi se pare că în 2014, dacă totul merge ca pe roate, îmi voi intra din nou în rolul de domnişoara de onoare la nunta unor prieteni din Germania! 🙂 De asemenea, am participat şi la cursul festiv al surorii mele, ea terminând facultatea în acest an.

Pe lângă asta, am fost la Rocker’s Challenge de la Sasca. Am 2 pisici. Am primit şi făcut cadouri frumoase!

6. Pe plan personal, am scăpat de o legătură toxică. Şi ce e mai frumos din toată povestea şi mă bucură pe deplin e că am reuşit să fac asta fără să port resentimente.

7. Despre călătorii am notat ce era de notat. Am reuşit să ies puţin din graniţele ţării, spre Ungaria. Şi am revăzut Maramureşul meu cel drag, precum şi câteva locuri noi din ţară în alte trei ieşiri: Hunedoara, Muntele mic şi urmează acum şi Semenic.

8.  Sănătatea a fost de partea mea. Nimic grav, deşi mă deranjează câteva chestii micuţe, cum ar fi alergia pe care o am şi nu ştiu exact de la ce e! Noroc că apare o singură dată pe an! :))

Oricum, singurul regret de anul acesta e că nu mi-am făcut toate analizele de care vorbeam undeva prin aprilie. Am mers la câteva controale, dar în niciun caz nu am reuşit să bifez totul de pe listă. Rămâne pentru la anul!

9. Am revenit la blond şi îmi las părul să crească. Nu ştiu ce o fi fost prin capul meu, dar cel mai bine îmi stă blondă şi cu părul lung şi foarte lung. Oricum, de când am revenit la un blond normal, m-am simţit mai ok cu mine. M-am regăsit.

10.  Se pare că dorinţa mea de petrece Revelionul alături de prieteni într-un alt loc decât acasă se întâmplă! Aşadar, sper să ningă pe Semenic şi să am parte de zăpadă săptămâna viitoare căci eu sunt pregătită! Am echipament nou-nouţ şi de abia aştept să-mi fac poze în el! :))

Închei anul cu optimism şi linişte. Tot ce mi-a mai rămas acum e să mă gândesc la rezoluţiile pentru 2014. O voi face şi le voi nota aici ca să am unde mă întoarce la sfârşitul anului ce nici nu a sosit pentru a face comparaţii!

Sper doar să fie o listă decent de lungă! :))