superlative

Cea mai urâtă lună din an pentru mine este luna ianuarie.

E prima, e lungă.

Da, ştiu, nu e mai lungă decât altele, dar parcă nu se mai termină. E întunecată, e rece şi e plictisitoare. Toată lumea e amorţită post sărbători şi toată lumea trece prin ea gândindu-se la primăvară!

Să fim sinceri, zăpada din ianuarie şi din februarie e o corvoadă.

Dacă nu e zăpadă de Crăciun, nu mai trebuie nimănui apoi.

Făcând o corelaţie personală, zăpada din ianuarie şi februarie e precum povestea dorinţelor mele. Mereu mi se întâmplă cel mai târziu. Mai la urmă. Urma de tot! Şi atunci nici nu mă mai bucur şi nici nu mai sunt priorităţi pentru mine dorinţele respective. Dar poate că aşa-i firea umană, când avem ce ne place, nu ne mai trebuie.

…

Cea mai faină meserie din lume mi se pare cea de librar! Cred că librarii, la rândul lor, cred că cea mai faină e cea de profesor, dar mie acum îmi place meseria lor.

Adică şi ei sunt plătiţi la fel, şi ei civilizează lumea şi îşi educă auditoriul atât cât pot. Sunt acolo cu sfaturi şi oferă repere.

Cunosc câţiva. Sunt de-a dreptul minunaţi. Librăriile unde poţi servi un ceai sunt de-a dreptul nişte oaze de bunăstare şi minunăţie! Ce fain ar fi să fiu acum într-una!

Dacă le-aş combina, o zi de ianuarie+ ceai+ librărie +zăpadă +frig afară +seară aş atinge un echilibru.

haha

Cred că-mi fac un wishlist pentru următoarea vizită la Timişoara. Trebuie să mă văd cu oameni! În librării, la ceai!