După cum spuneam, continui postarea despre Muzeul departemental Arles antic (în franceză, Musée départemental Arles antique!), situat în Arles, Bouches du Rhone din regiunea Provence.
Mi-au mai rămas de adăugat câteva poze frumoase cu diverse machete ale unor clădiri romane antice (oricât de redundant ar suna, simt că doar aşa pot sublinia cât de vechi este totul de fapt şi cât de bine au reuşit muzeologii şi arheologii să redea bucăţele din acest trecut glorios vizitatorilor care calcă pragul acestui muzeu!)
Încep cu imaginile machetei destinate Arenelor Antice.
Uitându-mă atentă la machete, am văzut tehnica pe care o foloseau romanii atunci când voiau să acopere impresionanta clădire în cazul în care timpul nu le era favorabil desfășurării evenimentelor.
Îmi amintesc şi acum cum mi se spunea în orele de istorie că romanii erau nişte arhitecţi desăvârșiți şi, iată, dovezi ale priceperii lor pot fi găsite la orice pas, ca să nu mai adaug faptul că multe dintre clădirile construite de ei pe teritoriul francez încă sunt în picioare. Aceste arene antice, încă folosite în scop cultural, pot fi vizitate de către turiști.
Desigur, un rol important în conservarea lor probabil că l-a avut şi clima, şi totuşi eu pun preţ pe civilizaţie. Aici s-a ştiut a se păstra moştenirea culturală pe care francezii știu cum să o pună în valoare cu adevărat!
Urmează macheta Teatrului Antic. Dar, dincolo de machetă, se poate vizita şi acesta în realitate: o parte a amfiteatrului locurilor destinate spectatorilor au fost păstrate. Din păcate, teatrul în sine nu a rezistat timpului, a rămas scena şi una din coloanele care îi aparţineau. Eu am vizitat întâi clădirile respective în realitate şi apoi am văzut machetele, în două plimbări diferite prin Arles.
În imaginile de mai jos, puteţi vedea podul care traversează fluviul Rhone din localitate şi tehnica pe care o foloseau pentru ca ambarcaţiunile vremii respective să-şi continue în linişte călătoria trecând pe sub pod.
Cam aşa arăta şi o moară de pe vremea romanilor! Şi să nu uităm că produsele de panificaţie cele mai bune din Europa se găsesc în prezent pe teritoriile Italiei şi Franţei. O altă moştenire culturală, zic eu!
Machetă a celebrelor băi şi saune romane:
La ieşire din muzeu se afla un parc care a fost amenajat de peisagiştii şi elevii liceului cu care colaboram în momentul respectiv. Parcul avea tematica circului roman, forma sa fiind una alungită şi, pe lângă plante şi copaci, erau frumos amenajate diverse jocuri foarte vechi cu legenda apariţiei acestora. Se prezenta printr-un afiş cum jucau copiii romani jocurile respective şi li se făcea „instructajul” şi celor care erau în parc în cazul în care voiau să încerce.
Am încercat unul sau două din jocurile respective, dar nu mă pot lăuda că am fost foarte pricepută:
Cu precizarea că parcul arata aşa, undeva, în ianuarie sau februarie. A trecut ceva timp de atunci, din acest motiv nu îmi amintesc cu exactitate în ce lună a anului l-am vizitat!
Mi-e dor de cerul senin din imagine şi mi-e un dor nespus de Provence şi de oamenii de acolo.
Sper ca, la vară, dacă totul merge conform planului pe care mi l-am făcut, să ajung din nou să văd parte a acestor locuri minunate! 🙂
later edit: suntem în 2018 deja, iar eu încă nu m-am reîntors în Franța. 🙂
Un gând despre „Muzeul din Arles (II)”