Uneori prea multă informaţie strică!


Eu nu sunt o misterioasă şi o secretoasă. Spun lucruri despre mine prietenilor şi apropiaţilor mei. Mai spun câte ceva, în cazul în care sunt întrebată, şi colegilor de muncă, dar totuşi acolo lucrurile se opresc într-un anumit punct. Sau merg până într-o anumită direcţie.

Desigur, îmi sunt sau mi-au fost dragi unii colegi de la actualul şi fostul loc de muncă, dar azi mi s-a părut puţin prea mult când o colegă trecută bine de 50 de ani, cu care de altfel mă înţeleg bine, dar nu suficient încât să devenim intime, mi-a confesat că nu i-a venit menstruaţia. Sau că i-a întârziat.

Nu sunt o pudibondă, înţeleg şi respect probleme fiziologice ale corpului unei femei, indiferent de vârsta pe care o are aceasta, dar azi, în acest context m-am simţit oarecum incomod.

Şi asta pentru că e o distanţă apreciabilă ca vârstă între noi două, iar din punctul meu de vedere suntem colege care se respectă, nu prietene care îşi împărtăşesc data sosirii menstruaţiei lunar. Pe lângă asta, informaţia mi-a fost transmisă fără nicio legătură cu ceea ce discutam până în punctul respectiv, motiv pentru care, încă o dată, nu am prea ştiut cum să reacţionez…

În aceeaşi măsură, mă enervează femeile care scot peri albi celor din jur când ele sunt în acea perioadă a lunii. Da, uneori e dureros, e neplăcut, dar pe bune, asta nu înseamnă că suntem nişte sfânte că trecem prin asta şi că avem dreptul să spunem că suntem „bolnave” atunci pentru că, adesea, am auzit şi formularea asta.

Nu suntem bolnave atunci. E absolut normal şi firesc ce se întâmplă. Anormal ar fi să nu experimentăm acele etape. Şi pe cuvântul meu, şi pentru mine, PMS-ul, cu tot ce înseamnă şi aduce el,  este de multe ori o nebuloasă căci, aproape niciodată, nu se manifestă la fel! Dar mie mi-e drag de mine, femeie fiind, şi mă regăsesc în felul în care m-a lăsat mama natură şi simt că asta mi se potriveşte cel mai bine şi îmbrăţişez feminitatea cu tot ce aduce ea.

Şi, cu scuzele de rigoare, pentru că sar de la una la alta, mai spun aici că mi-aş dori ca femeile să îşi cunoască mai bine corpul pentru că sunt atât de multe care chiar nu înţeleg ce li se întâmplă, fiziologic şi chiar şi emoţional, în toate aceste etape ale ciclului menstrual…

Revenind, vă întreb? Aveţi prieteni sau prietene muuult mai mari ca vârstă, dar cu care reuşiţi să împărtăşiţi lucruri intime? Aţi face asta cu o persoană de la locul de muncă? Şi, mai ales, cum credeţi că ar fi trebuit să procedez?… Eu am ascultat, dar nu am schiţat niciun gest şi nu am spus niciun cuvânt. Mi-a fost greu să îi răspund în aceeaşi manieră căci, totuşi, mi s-a părut nelalocul ei deschiderea asta…Pe de altă parte, poate că analizez eu prea mult lucrurile…Până la urmă, sunt oameni şi oameni…

2 gânduri despre “Uneori prea multă informaţie strică!

  1. Anumite lucruri trebuie să rămâne intime și neîmpărtășite.
    În situația mai sus expusă… sunt speachless… dar pot să raționez că este și dovada acordării unui vot de încredere. Femeia te-a crezut suficient de trustworthy ca să împărtășească așa ceva cu tine, ceea ce până la urmă e un fel de compliment.
    Pun pariu că se aștepta la un sfat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s