Nu ştiu cum să pun problema cât mai frumos posibil, nu e neapărat o glumă, nici o invenţie. Nu dramatizez, nici nu mă enervez şi nici nu m-am supărat, dar pe cuvânt de onoare că mă şterg bărbaţii din lista mea de prieteni de pe facebook! Şi ştiţi ce? Mă şterg tot cei ce m-au adăugat chiar ei! Iar eu, se pare că sunt un fel de femme fatale indiferentă pe facebook sau habar nu ştiu exact ce le screme lor mintea despre mine, dar tind să cred că am fost scoasă din lista lor de prieteni pentru că nu i-am băgat suficient de mult în seamă online. Adică, I’m so very sorry, dar pe bune că sunt stupizi, aşa, în toate infantilitatea asta de care dau dovadă, căci nu îmi amintesc să mă fi certat cu vreunul dintre ei, să mă fi contrazis prin comentarii, să ne fi jignit sau duelat verbal. Nu a fost cazul… şi totuşi? Ce era să fac? Să le scriu mesaje cu tentă erotică pe privat ca să nu îi emasculez…
1. Andrei. Folosesc numele lui adevărat aici că nu e suficient de cititor încât să ajungă pe blogul meu. L-am cunoscut prin nişte prieteni. El fusese într-o relaţie cu o prietenă a celei mai bune prietene ale mele. Omul, frustrat, îşi tot bârfea fosta prietenă spunând chiar şi chestii intime despre ei. Eu am ascultat, dar doar aşa, că eram mai mulţi la aceeaşi masă, nu l-am aprobat, nu l-am blamat, nu am judecat. Nu am ieşit niciodată în oraş doar eu cu el. El, în schimb, cred că a înţeles greşit faptul că eu îl ascultam în linişte. A înţeles că aş aproba toată vorbăraia fără rost a lui. Şi nu a fost aşa. Pusă în faţa faptului împlinit, prin nişte minciuni gogonate spuse de el bietei fete, pe care tot nu o lăsa în pace, am clarificat treburile, nu de alta, dar idiotul reuşise să mă bage şi pe mine în propriile-i tâmpenii imaginare. La un an după, mi-am dat seama că m-a şters de pe facebook. Nici nu ştiu exact când, că nu îl urmăream. Deci, Andrei, atât de mult m-a lovit gestul tău că nici măcar nu am putut să îmi dau seama dacă imediat după discuţia respectivă m-ai şters de pe facebook sau la un an distanţă! :))
2. Costin. S-a supărat când am realizat că avem în comun o prietenă. Şi eu mă miram că o cunoaşte pe ea, ea se mira că îl cunoaşte pe el! :)) căci nu îşi amintea de când îl are în listă. I-am rănit orgoliul masculin şi ne-a şters pe loc pe amândouă din lista de prieteni după nişte comentarii drăguţe în care încercam să facem legăturile dintre noi.
3. Sandu- Un nenea bine, la peste 40 de ani şi pe care îl cunosc de când eram în clasa a 5a. Şi deşi îl ştiu din copilărie, pot să spun şi acum că arată bine. M-a adăugat pe facebook şi la puţin timp după m-a şi şters. Nu am înţeles exact de ce. Tind să cred că a făcut asta pentru că s-a simţit ignorat. El îmi comentase la o poză şi îmi dăduse câteva like-uri, iar eu nu am făcut acelaşi lucru pe profilul lui. I mean, nu suntem copii, oameni buni! Like-urile sau comentariile pe facebook sunt cu datorie? :)))
4. Ionut. L-am cunoscut prin mama lui. Cu doi ani mai mic decât mine. Am mers împreuna o singură dată spre Timişoara cu maşina lui, timp în care el a tot încercat să deschidă un subiect tabuu pentru mine. Adică nu e chiar tabuu, că pot să vorbesc cu uşurinţă despre asta- şi anume sex- dar doar în cercul prietenilor mei, nu cu oricine mă cunosc. Nah, el s-a pus să-mi povesteasca cât a durat drumul despre toate aventurile vieţii lui, despre cum îşi bătea el joc de diverse fete după o mare neşansă în dragoste şi, cred că, voia să treacă drept un mare macho man în faţa mea. În prezent avea o prietenă, care conform spuselor lui „nu era cea mai frumoasă, dar se înţelegeau bine” şi era foarte posesivă şi foarte geloasă. Conform spuselor mele, adaug: nici el nu era cel mai frumos, vorbea mult şi prost, şi sunt mai mult decât sigură că prietena lui l-a pus să mă şteargă de pe facebook. Un adevărat macho, ce mai!
5. Tipul nou pe facebook. Îl cunoşti vag, de pe la alţi oameni. El te adaugă cu un scop. Pe tine nu te interesează scopul lui (pe care îl realizezi imediat) pentru că nu agăţi pe facebook şi nici nu asta este maniera în care îţi place să descoperi oameni noi. La fel, mă şterge şi ăsta din listă! :)))) Tot la fel, habar nu am când, pentru că nu-i urmăream postările!
6. Colegul de serviciu. Cel mai frustrat dintre toţi. Te cunoaşte de câteva luni, dar nu îndrăzneşte. Apoi îndrăzneşte, îţi trimite cerere de prietenie, tu îi dai accept că ştii că-i băiat bun de fapt şi că toţi avem ciudăţeniile noastre de zi cu zi. Ăsta dă o tură bună pe facebook-ul tău. Îşi satisface curiozităţile. Şi te şterge! :))
Apoi tot el, îşi face un id fals şi încearcă să vorbească cu tine pe mess într-o manieră misterioasă, doar-doar te îndrăgosteşti de el prin vorbe şi melodii trimise via youtube, sub semnul anonimatului. Iar apoi, când o să fii gata să-i pici în braţe, o să-şi dezvăluie adevarata identitate, precum Tuxedo Man din Sailor Moon şi a lui vei fi pe viaţă! Dar nah, viaţa bate filmul! Eu nu-s tocmai proastă şi nu i-am făcut jocul că nu voiam să-mi pierd timpul aiurea şi nici nu aveam chef de abureli adolescentine cu un bărbat peste 30 de ani care nu reuşeşte să spună exact ce vrea…
Eh, şi cum eram ştearsă pe facebook şi cum nici pe mess nu i-am picat în plasă, ce credeţi că face apoi? Îmi trimite cerere de prietenie, tot pe facebook, de pe contul mamei lui! :)) Cont pe care, evident, tot el îl gestiona…iar eu, cruda femme fatale, nu am vrut să mă împrietenesc cu ea! 😉
Iar spre final, trebuie să recunosc, am mai şters şi eu pe câte cineva din lista mea. Şi se face că unul singur e bărbat. Şi ăsta s-a supărat, dar i-a trecut! Ba chiar a început să aprecieze gestul meu şi de atunci ne conversăm periodic pe facebook prin mesaje private, dar nu ne-am mai reîmprietenit. Şi nici nu ne vom mai!…:))
Nu ştiu acum, în urma acestor experienţe multiple, ce concluzii să trag! :)) Că nu e ca şi cum toate astea ar trebui să-mi fie învăţătură de minte, nu? :)) Şi nici nu-mi pasă de fapt, sper doar că v-am amuzat pentru că, pentru mine, aceşti 6 (cai frumoşi?) sigur au părut hilari! 😉
Mirela's Mood 