Bèziers

Nu-mi dau pace visele şi mă tot poartă pe cărări străine şi aşa se face că azi-noapte m-am visat în vîrful turnului Eiffel cu un verişor şi mai apoi, vag, căci nu ştiu ce făceam exact acolo, m-am văzut şi prin Moscova!…

Adevăru-i că visele astea sunt provocate, ieri toată ziua am căutat pe internet agenţii de turism timişorene şi oferte de weekend care să-mi convină. Şi am şi găsit ceva! Iar pe lângă asta, wizzair.com începe să-mi fie din ce în ce mai apropiat. Am găsit bilete de zbor pentru Paris (dus întors) la 500 ron pentru luna august- plin sezon turistic! Şi nu ştiu ce să fac, căci eu visam să revăd la vară sudul Franţei, dar sincer nici Paris-ul nu m-ar supăra! Ba chiar deloc! Ar fi a treia oară când i-aş călca pragul!

Cât despre sudul Franţei, de ar fi să merg, aşa cum i-am promis unei verişoare (şi mie), aş fi cazată în Bèziers, un orăşel drăguţ din sud-vestul francez, în regiunea Languedoc-Russillon, nu foarte departe de minunatul Bouche de Rhone în care eu am întâlnit fericirea! 🙂 Că nu mi s-a mai întâmplat ever since să mai fiu atât de fericită cum am fost acolo!

Despre Bèziers, pe care l-am văzut de două ori, timp de două săptămâni însumate, nu ştiu prea multe. Rudele mele de acolo nu i-au oferit prea mult credit şi nu îl vedeau în mod neapărat turistic- cred şi eu, mai ales că ei locuiseră 5 ani în Paris înainte să se mute în sud! La insistenţele mele am făcut, într-o zi, un tur prin oraş, dar a fost 80% cu maşina. Am şi câteva poze:

                                                       Catedrala Saint- Nazaire în background!

Râul din imagine se numeşte L’Orb.

Din punct de vedere arhitectural, în Bèziers, m-au uimit arenele destinate coridelor şi luptelor cu taurii. Sudul Franţei este presărat de acest obicei- lucru care, pe mine, m-a uimit într-o primă fază căci, în ignoranţa mea, ştiam că doar în Spania se întâmplă aşa ceva. Ei bine, nu! Pasionaţii de coride şi de tauri sunt nu doar spaniolii, ci şi francezii sudici.

Apoi, acest orăşel este unul dintre cele mai vechi de pe teritoriul Franţei (anul 575 î.H.), iar zona veche a oraşului este alcătuită din străduţe mici şi înguste printre care, cu mult greu, se poate strecura o maşină! Am încercat, deci vorbesc din experienţă- deşi nu eu eram la volan!

Dacă o să revin la vară acolo, o să recuperez, în sensul în care acest orăşel sigur merita mai multă atenţie! Pentru mine a fost doar locul în care am dormit şi am mâncat şi dinspre care am plecat spre alte puncte turistice precum Cap d’Agde sau la mare, la Mediterană (e la vreo 30 de minute depărtare) şi chiar Spania. Şi o să recuperez la pas, cu aparatul foto în mână, nu de alta, dar domnul Google mi-a oferit şi alte imagini cu Bèziers, pe care eu nu le am în arhiva personală:

                              Centrul oraşului! Văzut, ca mai toate, dar nu şi fotografiat!

          Monument aux morts! (monument dintr-un parc care se afla vis-à- vis de gara oraşului!

Bèziers drag, ne vedem sau nu la vară? 🙂