A trecut aproape un an de când scriam acest articol despre Paris. Sincer, oarecum uitasem că nu am mai continuat, dar iată că mă ţin acum de promisiune. Nu ştiu dacă e o coincidenţă, dar călătoria respectivă a fost făcută în februarie, am scris la doi ani distanţă despre ea tot în această cea mai scurtă lună a anului, iar acum compun rânduri despre restul lucrurilor vizitate după încă un alt an!

S-au adunat 3 ani deja şi nu-mi vine să cred! Amintirile aventurilor mele pariziene sunt foarte vii în continuare: şi cele aparţinând lui decembrie 2010, şi cele din februarie 2011… După cum spuneam, m-am întâlnit cu restul fetelor la turn sau, mai precis, sub turn. M-am bucurat de spaţiul larg din jurul lui, m-am ferit de vânzătorii ambulanţi de brelocuri şi de animăluţe de pluş, unii dintre ei îmi păreau chiar rromi de-ai noştri. Am ocolit cu spor băltoacele din preajmă şi ne-am pozat. De acolo ne-am îndreptat paşii spre alte clădiri ale oraşului din imediata apropiere. Cum ar fi La Cavalerie din imaginile de mai jos: Un lucru pe care l-am apreciat enorm la Paris, şi la Franţa în ansamblul tuturor lucrurilor văzute, este că toate clădirile, palatele şi castelele lor sunt puse în valoare de spaţiul ce le înconjoară, sunt împrejmuite de parcuri, de monumente, de verdeaţa şi de flori sau băncuţe. Nu este un melanj obositor între modern şi vechi, nu deranjează şi oboseşte ochiul, din contră, oferă turistului bucuria de a contempla din plin frumuseţea arhitecturală a clădirii ce i se aşterne în faţă! A urmat Domul Invalizilor: Aici am făcut poze într-o frenezie. În curte, din afară, la detalii, fetelor. Mi s-a părut nespus de frumos acoperişul acestei clădiri. Am uitat să spun că, înainte de Dom, ne-am dus spre Muzeul Armatei. Nu am intrat în muzeu căci nu aş fi avut timp de pierdut, iar pe listă mai erau lucruri de bifat în ziua respectivă! La cum funcţionez eu, ştiam că aş fi petrecut ore întregi nestingherită  într-un muzeu (indiferent care) şi cu greu m-ar mai fi scos cineva de acolo! :)) Muzeul este minunat şi din exterior. Am fost impresionată de cantitatea şi calitatea detaliilor de pe faţadele clădirii. Menţionez că intrarea în curtea muzeului a fost gratuită şi că am putut să vedem diverse tunuri folosite ca decor.

                                                           Intrarea în curtea muzeului

În tot accest timp, nu pierdeam nicio ocazie în a-i face poze semeţului turn care răsărea cochet de după diverse clădiri. Noi oricum eram încă în vecinătatea lui!

              O altă fotografie cu muzeul dintr-un unghi al unui parc aflat lângă el!

Că tot suntem la capitolul muzee, am trecut, în itinerariul nostru şi pe lângă Muzeul Rodin. Acolo am simţit o umbră de regret că nu am intrat. Şi totuşi, am reuşit să fac câteva poze din curtea lui interioară: De-a lungul plimbării noastre m-am bucurat despus şi de detaliile oferite la fiecare colţ de stradă de acest oraş minunat. M-am bucurat de flori, de clădirile obişnuite nespus de frumoase, de oamenii de pe stradă, de lipsa aglomeraţiei pe care am văzut-o şi întâlnit-o în decembrie… Şi am continuat spre…