…spre Tour Montparnasse. O plimbare veselă şi lungă cu fetele. Aproape că se înserase şi ne prinsese oboseala după atâţia paşi nenumăraţi, după kilometri (la propriu) făcuţi agale pe bulevardele şi străzile Parisului. Mă tot gândesc că, nu prea ai cum să fii trist cu adevărat în Paris! În cazul în care, totuşi, te cuprinde melancolia, tot ce trebuie să faci este să te plimbi pe malul Senei printre buchinişti, să apreciezi frumosul din jur, clădiri, momente, oameni…şi totul o să pară mai bun, mai cald, chiar şi pe ploaie sau ninsoare!
Că tot vorbeam de momente frumoase care rămân în inimă, am ales să fac din această continuare un articol în sine şi să nu o adaug celui anterior căci, împreună cu fetele din povestea mea, spre final de zi plină de minunăţii, am luat un moment de respiro şi ne-am aşezat la terasa unei cafenele pariziene de lângă turnul Montparnasse.
Am băut cafea şi ciocolată caldă. Am stat la poveşti şi am lăsat un bacşiş generos ospătarului care ne-a servit şi care, extrem de simpatic, ne-a mulţumit la final în rusă crezând că suntem rusoaice. :)) Am apreciat gestul nespus, deşi nu am putut să nu îi spunem adevărul, deşi una dintre noi chiar ştia rusă fluent căci era din Republica Moldova, iar eu sunt pe jumătate de etnie ucraineană, deci ospătarul nostru nu se înşelase sută la sută! :)) Ne-a spus că l-a păcălit da-ul care sună la fel şi în limbile slave.
După ce ne-am odihnit puţin, ne-am reorganizat şi am purces la drum, din nou, hotărâte să cucerim Senatul Franţei. :)) Altfel spun, ne-am dus spre Jardin du Luxembourg.
Vreau să mai adaug că am trecut pe lângă Galeriile Lafayette de mai multe ori, şi în prima vacanţă la Paris şi în a doua, dar nu am intrat. Nu am răbdare la cumpărături şi nici nu-mi place să casc ochii la vitrine fără realul scop de a cumpăra ceva. Mi se pare o eventuală oboseală fără rost!
În fotografia de jos, una dintre numeroasele biserici din Paris. Îmi pare rău că nu ştiu cum se numeşte!
Şi am încheiat ziua respectivă cu Jardin du Luxembourg, unde am petrecut cam o oră şi am fi stat poate mai mult dacă nu s-ar fi pus un fel de ploaie măruntă. Norii au fost toată ziua pe cerul Parisului, zâmbindu-ne uşor, ameninţător, dar ploaia ne-a ocolit până spre final. 🙂
Mirela's Mood 