Locurile pe care le-am văzut şi de care nu m-am bucurat cu adevărat sunt acelea prin care am trecut, de chiar mai mult decât o singură dată, şi pe care nu am reuşit să le descopăr aşa cum mi-aş fi dorit, să le străbat la pas, să le fotografiez cu propriul aparat şi să le simt, nedespărţită fiind de geamul unei maşini, al unui tren sau autobuz… Au rămas pe o viitoare listă a călătoriilor mele, deocamdată imaginare, şi sper eu ca, vreodată, să recuperez ce am pierdut…
În primul şi în primul rând, mă gândesc la nordul Italiei. L-am traversat pe tot de două ori, cu autocarul. Aş fi lipsită de sinceritate dacă aş spune că nu am văzut destule, căci, da, am văzut câte ceva, dar mi-ar fi plăcut să aflu mai multe, plimbându-mă printre străduţe, despre următoarele oraşe: Trieste, Padova, Verona şi Brescia. Din autocar, dintre cele 4 oraşe, cel mai frumos mi s-a părut a fi Brescia!
Dacă stau să mă gândesc la vecini, la cei mai unguri, adaug cu uşurinţă două mari oraşe ale lor: Budapesta şi Debrecen. Prin ambele am trecut de 2 ori.
Din Slovenia, ar fi de menţionat Maribor (trecut tot de 2 ori):
Eh, iar acum intru pe sfântul (pentru mine!) teritoriu francez. Aici am trecut de 2 ori şi am ratat Marsilia şi Nisa:
Nu stăteam departe de Marsilia, dar am fost sfătuită să nu plec singură prin acest oraş. Din câte am înţeles, rata cea mai ridicată a criminalităţii din Franţa se află aici, cât despre Nisa, ei bine, e o mare desfătare, chiar şi aşa, din autocar! De fapt, toată Coasta de Azur, văzută din autocar (tot de 2 ori) e o minune!
Apoi, un mare regret al meu este cochetul oraş Aix-en- Provence. Am fost în el cu ocazia unei şedinţe, dar mai mult ne-am rătăcit, eu şi însoţitoarea mea, atât de tare încât am ajuns la doar ultimele 10 minute din şedinţă şi apoi ne-am întors repede acasă. Cât străbăteam străduţele, pe fugă, m-am bucurat de ce am văzut, şi pe jos şi din maşină, şi îmi pare rău că nu am apucat să fac nici măcar o singură poză!
Apoi, am mai ratat, tot în Franţa, şi oraşele următoare:
Beaucaire (trecut de 2 ori prin el, seara şi dimineaţa)
Nimes. Am văzut noaptea oraşul dintr-o maşină. Am apreciat că oamenii au făcut un detur pentru mine. Arenele antice sunt superb luminate! În rest, cred că am mai trecut de alte 4 ori prin el, cu trenul însă!
şi Sète, un fel de Veneţie a Franţei. Tot de vreo 4 ori am trecut prin acest oraş, cu trenul. Dar de pe tren, chiar am avut o imagine de ansamblu, deci nu-mi pare rău nici aşa! 🙂 )
Şi lista asta încă nu e gata! Voi reveni! 🙂
Toate pozele sunt luate de aici
Mirela's Mood 