Vară-mea Bianca, despre care am scris aici, pentru că e fată isteaţă şi harnică, că doar e din Maramureş, nu stă chiar aşa, cu mâinile în sân adică, ci munceşte pe rupte din anul I de facultate. Scuza mea e că eu am făcut Litere, nu prea aveam cum să muncesc la câte examene aveam programate, în fine, ştiţi cum e, depinde de la o facultate la alta, unii pot munci din timpul facultăţii, altora trebuie să le susţină părinţii spatele chiar şi timp de 5 ani sau 6. La mine au fost doar 3.

Ei bine, stă Bia, draga de ea, ieri, vreo câteva ore bune, făcând promoţie la pastă de dinţi! Şi, nu că e vară-mea, dar fata asta are o dantură şi un zâmbet, toate naturale, de ai cumpăra toată gama de produse de la ea într-o clipită. Ba chiar a reuşit să o convingă pe o doamnă să cumpere pastă de dinţi de 100 de ron pentru simplul fapt că i-a plăcut cum a prezentat.

Poză cu Bia, făcută astă-vară de mine. Pentru că vreau să fiu credibilă! 🙂

Din păcate, Biuţa nu e plătită în funcţie de cât vinde şi aşa se face că ieri a câştigat doar vreo 20 ron.

Povestea nu se încheie aici. Dincolo de vitrina magazinului, în care Bianca stătea în picioare cu orele, s-a postat la un moment dat o fetiţă, cam după vreo 2 ore de la începerea serviciului verişoarei mele, care cerşea bine merci. La final de zi, surpriză! Programul lor s-a încheiat în acelaşi moment!

Bia, ieşind din magazin, o întreabă pe cerşetoare:

„Auzi, tu câţi bani ai făcut!”

„50 ron”.

„50 ron?!!!! Păi şi ce faci cu banii?”

„Îi dau mamei mele!”

„Tu nu îţi cumperi nimic de pe ei?”

„Mama mea îmi cumpără TOT CE VREAU!”

Morala:  să muncim sau să cerşim?

…şi o întrebare: Dacă zilnic, din cerşit, se câştigă 50 ron, vă daţi seama cât de umiliţi sunt profesorii din România?

Nu de alta, dar Bianca e şi ea o viitoare educatoare sau învăţătoare! 😉