Undeva, prin facultate, aveam două replici personale pe care le aplicam filozofiei mele de viaţa. Prietenul meu pe atunci era încântat de ele, într-o anumită măsură! Prima replică era: „Oamenii interesanţi au mereu număr de orange!” Orange avea şi el. Şi pe bune că, în vremea respectivă, ori de câte ori întâlneam o persoană care-mi plăcea şi cu care eram pe aceeaşi lungime de undă, pac, când schimbam numere de telefon erau toate în orange.

A doua replică era: „Blondele se răzgândesc repede!„. Şi da, încă se mai răzgândesc repede şi des.

Iar dacă la numărul meu de orange nu am renunţat şi îl am pe acelaşi încă de pe când eram la liceu (deşi toţi din familia mea sunt pe cosmote), la partea cu răzgândirea aş cam renunţa puţin! Şi nu îmi iese! :))

În primul rând, spun repede, cu entuziasm sincer, pe moment, că ba fac una, ba alta! Adică, eu chiar vreau să fac tot ce spun, dar apoi la câteva ore, îmi trece tot entuziasmul şi mă răzgândesc. Aşa şi azi. O colegă propunea să mergem cu copiii la pădure, să facem o plimbare, aşa ca de început de primăvară, să culegem ghiocei şi zambile…frumos, nu? Ghiciţi cine a sărit prima că „daaaa! ce fain! Şi eu vreau! Şi eu vin! Mergem şi cu tractorul?! Super! Nu am mai mers de când eram mică! Ieeeei! Ieeei!…”

…

nu trec 5 minute

…

„Şi când mergeţi? Marţi? Ah, luni? Luni? ok, luni aş putea. Nu? Mergeţi vineri? Ah, păi vineri nu aş putea. Am ore toată ziua, nu am nicio fereastră! Dacă mergeţi vineri, eu nu mai vin.

…

Au schimbat oamenii la luni. Şi acum, ce-i de făcut?!! :))

Că parcă nu mai am chef nici luni!

…