Figueras, Spania

M-au dus paşii, de fapt roţile unei maşini, într-o toamnă superbă, însorită tare şi foarte veselă, pentru prima oară, pe tărâm drag şi spaniol. Clar, o primire mai călduroasă pe ţinut catalan decât cea de care am avut parte nu s-a mai întâlnit pe faţa pământului! Şi nu spun asta pentru că m-ar fi aşteptat cineva special acolo, ci pentru că am mers la drum cu oameni dragi mie şi cu un copil frumos la suflet şi-n purtare! Lume sănătoasă, fericită şi încântată…şi ce bine ne-a mai fost!… Cam atât de bine: Toată minunea asta de zi ne-am petrecut-o într-un orăşel superb şi pentru că e catalan e lesne de înţeles că se află în nordul Spaniei. Nu este foarte mare, are aproximativ 45.000 de locuitori, dar vara cred că se dublează cu uşurinţă datorită numărului turiştilor, turişti care, pe bune că au ce vedea. Noi ne-am dus cu un scop clar şi precis. Vrem la muzeu! Şi nu la oricare, ci la Muzeul Salvador Dali cu numele lui complet- Teatre Museu Salvador Dali, căci- detaliu important- marele pictor surrealist aici s-a născut şi a crescut, însuşi el punând bazele acestui muzeu. Şi ce muzeu! Şi ce oameni se plimbau prin el! Totul de bon ton! Oameni bine îmbrăcaţi şi frumos parfumaţi şi, de nu era să ajung a doua oară în Spania în Andaluzia, aş fi crezut că toţi spaniolii sunt aşa. De fapt, erau turişti inteligenţi. Oameni deştepţi cu copii şi mai deştepţi după ei!

Indicaţii de-a lungul străduţelor pentru a ne direcţiona spre muzeu. E din ce în ce mai cald, adică ne apropiasem din ce în ce mai mult de muzeu. Indiciu clar al suprarealismului: domnul negru şi uriaş din imagine cu care se pozau toţi turiştii!      Omagiu adus lui Isaac Newton (1985)! Cele două deschideri mari, la inimă şi cap, semnifică deschideri largi ale minţii şi sufletului, lucruri necesare descoperirilor ştiinţifice!

Intrarea în muzeu. Erau mai multe. Noi cred că am stat la coada cea mai mare, dar nu-i bai! Nu s-a supărat nimeni! Chiar deloc! Joaca de la ieşirea din muzeu, lângă unul dintre pereţii săi exteriori! Urmează câteva ipostaze din oraş:Narcis Monturiol i Estarriol este un alt nenea spaniol de mare vază, adică un inventator grozav ce a lansat în anul 1859 primul său submarin în portul oraşului Barcelona! S-a născut tot aici!

Biserica „San Pere„, locul în care Dali a fost botezat şi a primit prima sa împărtăşanie, precum şi locul în care au avut loc funeraliile sale.  Biserica se află foarte aproape de muzeu!

(Statuia de mai sus se afla în imediata proximitate a muzeului!) (Sunt o mare admiratoare a străduţelor cât mai înguste! Mi se par superbe! Ador şi spaţiile largi ale bulevardelor precum cele întâlnite la Paris, dar oraşelele vechi cu astfel de străduţe au o alură specială, de poveste, şi mai au şi un grad mai ridicat de intimitate, ospitalitate şi căldură! Cel puţin, eu aşa le văd şi le percep!)Printre localităţile cu care orăşelul Figueras este înfrăţit se află şi Alcala la Real din sudul Spaniei. Şi ce credeţi? Întâmplarea face ca a doua mea vizită în Spania să fie una mult mai lungă şi să fie tocmai acolo. De poveste, nu alta! Mai este înfrăţit şi cu Marignane din Franţa (care e fix în Provence şi prin care am trecut mai apoi), cu Sankt Petersburg, dar nu cel rusesc şi, se pare că, unul american (din Florida)  şi cu…surpriză, Craiova noastră cea românească! Ei da, fie vorba între noi, erau mulţi români în Figueras şi, îmi pare rău să mai adaug un lucru, dar îl spun pentru că e adevărat şi pentru că şi eu l-am aflat la rândul meu atunci când am fost aici: în Figueras prostituţia e cam în floare, iar prostituatele românce sunt cele care predomină. Am văzut şi eu un Mercedes roz din care au coborât vreo câteva domnişoare de la noi care se plimbau după-amiaza pe străzi.

Voi reveni cu câteva detalii în plus despre muzeu şi, bineînţeles, pentru că de ceva vreme tot vreau să scriu, voi alcătui şi câteava rânduri despre ce am văzut şi simţit în sudul Spaniei!