Museo Teatre Salvador Dali

Nu sunt o mare admiratoare a operelor de artă create de Salvador Dali şi, sincer, nici nu sunt o mare fană a suprarealismului. Am ajuns să vizitez acest muzeu printr-un oarecare concurs de împrejurări: verişoara mea primară la care eram în vizită în Franţa trecuse anterior prin Figueras şi nu apucase să-l viziteze aşa cum trebuie. La locul de muncă, medicul cu care lucrează, un distins cadru medical citit şi cult, a certat-o că nu a poposit prin acest muzeu.

Vară-mea, Nataşa, ca şi mine de altfel, habar nu avuse până atunci ce pierduse. Şi pentru că tot eram acolo, şi pentru că domnul respectiv mereu îi dădea sfaturi bune, a hotărât să ne plimbăm puţin până spre Spania.

Am aflat ulterior că nu e puţin lucru să ai şansa să te plimbi pe culoarele acestui muzeu. Am citit articole pe net scrise de iubitorii de cultură care visează de ani de zile să ajungă acolo şi să viziteze muzeul, iar eu, după cum vedeţi, am ajuns atât de simplu într-un loc la care unii oameni speră! Şi poate că ei ar fi meritat mult mai mult, decât am meritat eu, să vadă Museo Teatre Salvador Dali! Oricum, lucru cert: aşa mi s-a oferit şi mie şansa de a-l descoperi cu adevărat pe Salvador Dali în chiar muzeul lui, creat de el, sub amprenta lui uriaşă marcată de un geniu creator dificil de înţeles de cele mai multe ori!

Salvador Dali a creat imagini şocante şi bizare prin operele sale. Sunt bizare şi acum, darămite prin anii ’60, ’70! Cu greu îmi pot imagina cum au fost primite atunci! S-a născut în 1904 şi a murit în 1989, atingând o superbă vârstă de 84 de ani! Dali a fost un personaj în adevăratul sens al cuvântului, ţinuta şi comportamentul său erau adesea excentrice, era un adevărat iubitor al luxului şi îi plăcea să fie mereu în centrul atenţiei publicului. Şi nu numai! Şi criticii săi erau vizaţi în aceeaşi măsură! Vorbea despre sine la persoana a III-a şi mereu atrăgea atenţia mass-mediei pentru a-şi întări imaginea de celebritate. Suferea de o frică constantă de moarte, de altfel, o sursă profundă de inspiraţie în operele sale şi se juca cu forme şi culori, îmbrăţisând cubismul, mişcarea dada şi suprarealismul!

Detaliile despre viaţa sa personală sunt în aceeaşi măsură superbe. S-a îndrăgostit de soţia poetului Paul Eluard. Pasiunea lui a fost atât de puternică încât a reuşit să îi despartă pe cei doi, ulterior căsătorindu-se cu ea. Gala devine muza lui inspiratoare, ea fiind reprezentată adesea în picturile sale!

Cât despre mine, până să ajung să văd acest muzeu, aveam în cap doar câteva imagini ale unor tablouri ale lui. Cum ar fi cele de mai jos:  

Dar am avut şansa să învăţ mai multe despre el şi opera lui prin această vizită. Îmi amintesc curtea interioară a muzeului. Un spectacol în sine! Îmi amintesc exponatele văzute şi sentimentele bizare cu care rămâneam după ce le contemplam. Îmi mai amintesc cum am rămas uimită în faţa unui tablou imens în care fusese pictat şi imaginat un cal mort în descompunere. Uneori nu pot să înţeleg valenţele artei, dar chiar şi aşa, tabloul respectiv era absolut superb şi de o mare fineţe!

Cu ajutorul aparatului meu foto am reuşit să imortalizez următoarele:

Nu ştiu cât sunt de relevante imaginile de mai sus pentru voi, dar eu bănuiesc sau cel puţin sper că reuşesc să alcătuiasă o idee din tot ce a însemnat vizitarea acestui muzeu. A fost o experienţă în sine care a durat mult ca ore, dar prea puţin ca simţire. Nu ştiu cum trecuse timpul. Am rămas fără baterie la aparatul foto în nici prima oră petrecută acolo, deci probabil aş fi avut mult mai multe dovezi ale vizitei mele! Oricum vă recomand din suflet, dacă ajungeţi prin zona respectivă, să nu rataţi locul şi să vă acordaţi şansa de a-l vizita! Nu veţi regreta!