Am pescuit de pe facebook următoarea poză:

E cu şi despre Marilyn, conţine un mesaj pozitiv şi constructiv adresat femeilor de astăzi care, pe măsură ce trece timpul, sunt din ce în ce mai complexate în legătura cu silueta lor. Privind poza, eu nu văd nici sânii lăsaţi, nici vergeturile, văd însă, într-adevăr, o femeie cu forme, aşezată într-o poziţie care nu îi pune atuurile în evidenţă. Ce uită se precizeze acest mesaj este următorul lucru: Marilyn avea nişte trăsături ale feţei extrem de frumoase şi o expresie foarte sexy a lor. În aceeaşi măsură, atitudinea ei era într-un mare fel, voce, mers, îmbrăcăminte, stil, exprimare…

Şi da, aveţi încredere în voi şi în corpul vostru, dar dacă puteţi să-l faceţi să arate puţin mai bine, eu zic să nu ezitaţi. De fapt, e vorba de cum vă simţiţi voi cu voi înşivă până la urmă. Eu am 5 kilograme extra şi, deşi nu pun foarte mare preţ pe fizic în general ( adică nu fac sport, masaj şi nu-s atentă la alimentaţie), simt că m-aş simţi mult mai bine în pielea mea fără ele.

Pe de altă parte, nu mai înţeleg…Cum e mai bine? Cu sau fără forme?

Căci mie, personal, îmi par mai sexy fetele fără forme…Sânii mei par adesea prea mari, deşi gurile bune ale prietenilor mei mi-au spus că „nu există prea mare atunci când e vorba de sâni”. O fi fost doar aşa, de confort şi consolare?

Poate că ne place mai mult ce nu putem avea…e mai frumos de partea cealaltă, nu?

Şi aşa, din câte am observat, bărbaţilor le plac femeile oricum! Majoritar vorbind, bărbaţii nu par a avea un tipar: am văzut acelaşi tip şi cu o fată super skinny şi apoi cu una cu forme, creaţă şi cu ochelari, blondă şi cu părul lung, drept…nu mai conta…

Şi totuşi, out there, prin reviste glossy şi pe catwalk, parcă e război: ba apreciem curbele unui corp bine clădit, ba blamăm posesoarele că epuizează o tabletă de ciocolată dintr-o lovitură, ba ne plac fetele de pe podium că sunt 80-55-85, ba că nu-s bune, că sunt doar nişte umeraşe… unde-i oare echilibrul? Care-i concluzia? Cum e mai bine, mai frumos şi mai sănătos?