M-a păcălit titlul şi am comandat cartea! Sincer vă spun, credeam că voi citi ceva de genul „tips and tricks”, conținut presărat cu umor şi ironie, eventual unele relatări desprinse din realitatea imediată a autoarei, precum şi posibile experienţe de-ale ei. Nu picanterii, dar de pe acolo câtuşi de puţin, măcar câte ceva cât să învăţăm şi noi, astea mai tinerele, cum să facem să fie mai bine! Sau mai rău! :))

Ei bine, surpriză! Ute Ehrhardt este serioasă! Cartea este una serioasă! Foarte serioasă! Şi cum nici eu nu sunt tocmai lipsită de feminism prin vene, am îmbrăţişat-o aşa! Şi mi-a plăcut mult, deşi m-a surprins nespus. În bine!

Şi nu-i vorba că ar trebui să fim rele intenţionat sau răutăcioase. Vorba e despre cum ar trebui să ne cerem drepturile mai abitir, cu mai multă forţă şi curaj. Şi da, sunt date şi nenumărate exemple de femei corecte şi conştiincioase care au aşteptat să fie reperate, observate şi apreciate. Iar lucrul acesta NU s-a întâmplat pentru că, nu-i aşa, viaţa e incorectă şi dacă noi nu scoatem în evidenţă cât de bune şi de frumoase suntem, nu o va face nimeni. Nici personal, nici profesional, nici emoţional! Cenuşărese sunt la tot pasul şi vor rămâne mereu aşa dacă nu schimbă puţin atitudinea. Şi culmea, îmi amintesc de un fost coleg de la locul de muncă, aflat în pragul pensionării care mereu îmi spunea, uitându-se la mine, exact acelaşi lucru. Să nu devin o Cenuşăreasă! Şi nu, nu-i despre prinţul pe care să-l aştept ca să mă salveze căci eu chiar nu-l aştept! Martori îmi sunt toţi prietenii! E vorba despre oamenii care muncesc şi fac lucruri şi cărora li se refuză din drepturi, iar ei, sau mai degrabă ele, că femeile fac cel mai adesea aşa, nu îndrăznesc să ceară, să bată cu pumnul în masă, să scoată în evidenţă şi să sublinieze ceea ce merită cu adevărat.

Şi pentru că tot suntem aici, adaug un lucru: mereu mă surprind bărbaţii în acest sens. Cum scot ei, dragii de ei, în evidenţă fiecare lucruşor pe care îl fac, fiecare cui bătut, fiecare treabă dusă la bun sfârşit! :)) Adică, da, uite, am avea ce învăţa de la ei, că, drept e, aşa se face doamnelor şi domnişoarelor! 😉

„Cenuşăreasa a făcut destul de mult timp ceea ce-i cerea mama vitregă. A fost harnică şi smerită. Nu s-a plâns nici măcar o singură dată. Dar tăcerea ei nu a fost răsplătită. Abia atunci când a încălcat o poruncă, făcându-şi rost de veşminte frumoase şi ieşind din casă, ducându-se, împotriva voinţei exprimate de mama vitregă, la bal, se pune ceva în mişcare. Succesul apare când Cenuşăreasa încetează să mai fie cuminte şi pasivă.”

„Multe femei sunt neglijente cu numele lor. Când se căsătoresc, renunţă la el de bunăvoie, chiar şi în cazul în care şi l-ar putea păstra. Multe renunţă, odată cu numele, şi la identitatea lor.”

Cartea mai povesteşte şi despre frica de putere a femeilor, explică de ce astea nu au acces la funcţiile de conducere, deşi numărul femeilor mai capabile şi mai inteligente precum şi al celor cu studii superioare este adesea mai mare decât al bărbaţilor din interiorul unei firme sau multinaţionale. Din păcate:

„Femeile au învăţat că singura lor calitate trebuie să fie modestia.”

„Femeile care au învăţat de când erau mici că au mai puţină valoare decât altele îşi formează o imagine despre ele însele corespunzătoare reprezentărilor care le-au fost inoculate.”

„Adeseori, de imaginea exterioară a unui om sunt legate anumite aşteptări. Astfel, ochelarii sunt consideraţi în mod frecvent inteligenţi, harnici şi lipsiţi de simţul umorului. Blondele sunt considerate sexy. Dacă un om e bine îmbrăcat, se crede că e inteligent. Dacă cineva e simpatic, se consideră că e şi deştept. Dacă un om seamănă cu o persoană cunoscută, i se atribuie însuşirile acelei persoane. Vor fi greu de corectat asemenea idei preconcepute: în general, oamenii rămân cu îndărădnicie la părerea pe care şi-au format-o deja.”

„Dat fiind faptul că multe femei au primit în copilărie în special mesaje care le-au făcut neajutorate, ele au şi la maturitate un comportament predominant pasiv şi se arată neajutorate.”

Am adăugat aici, după cum puteţi vedea, doar anumite bucăţele despre problemele pe care le întâlnesc „fetele bune” în viaţa de zi cu zi. Cartea, în schimb, oferă şi variante de soluţionare şi de schimbare a perspectivei şi a atitudinii.

„Rezolvarea nu poate consta în a fi agreată şi a ajunge să ai un bărbat, rezolvarea rezidă în a evolua în direcţia unei personalităţi autarhice, conştientă de sine.”

„Drepturile au sens numai când sunt conştientizate şi sunt pretinse.”

„Nu se poate să fii doar puţin egală în drepturi cu bărbaţii, cum nu se poate ca o femeie să fie puţin gravidă.”

Recomand tuturor femeilor, din toată inima, cartea aceasta! M-aş bucura să o citească şi să o înţeleagă cât mai multe reprezentante ale sexului feminin. E un fel de „must read”. Eu una aş pune-o pe o listă obligatorie! 🙂