Mirela în bucătărie!

Eu nu gătesc! E o chestie a mea. Nu ştiu de unde şi cum am căpătat această oroare faţă de bucătărie, dar efectiv asociez ideea de a găti cu statul la cratiţă şi undeva în mintea mea nişte rotiţe circulă alandala şi nu mă lasă să văd chestia cu gătitul dintr-o altă perspectivă. Adică nu reuşesc să văd unghiul mai sănătos! Şi nici nu pot spune că sunt anti-talent la gătit pentru că eu chiar nu am încercat! :))

Apoi, mai e şi comoditatea! Mi se pare că e timp pierdut acela în care cineva stă şi coace, fierbe sau frige diverse chestii ore întregi în bucătărie…

Bani să fie! …că dacă-s bani, nu ai cum să mori de foame! E plină piaţa de chestii preparate de-a gata şi semipreparate, ca să nu mai vorbim de restaurante, cofetării, patiserii, covrigării şi aşa mai depare, iar acum e la modă tot ce-i vegan, crud, necopt şi neprăjit!…

Mai adaug şi experienţa proprie: am trăit 6 luni în Franţa fără să gătesc. Nu m-am întors cu niciun kilogram în plus sau în minus. Aveam o bucătărie minunată, echipată cu de toate şi din care foloseam cu spor doar congelatorul umplut la refuz cu îngheţată Haagen Dazs! Şi cu fructe! Francezii, mari gastronomi, se ştie, de la a la z şi de la mic la mare, cu polonicul filozof la purtător, se uitau la mine confuzi şi se minunau: „Cu ce se hrăneşte, Dumnezeule, fata asta?”…că eu, Batman, am refuzat să mănânc de la cantina liceului şi nici nu m-am dus la orele de bucătărie din şcoală. Poate aş fi învăţat ceva, dar nu…unde nu-i chef şi spor şi voinţă, n-are rost, da? Exact aşa mi-am spus şi eu! :))

…

Ei bine, azi, am scăpat de lene: a zis maică-mea că trebuie să noteze în calendar! :)) …şi m-am pus pe fapte mari!

De fapt, nu foarte mari, dar am avut chef să fac ceva, altceva adică, că şi aşa sunt în vacanţă şi trebuie să-mi ocup timpul!

Rezultatul:

 

Concluzii:

1. Sunt ciuperci umplute cu şuncă şi cu caşcaval în tavă, la cuptor. Deci, eu chiar le-am făcut la cuptor şi nu la aragaz şi aş fi fost fericită să-mi spună şi mie cineva că toba cuptorului frige atât de tare. Nu m-am aşteptat! Şi nici degetul meu mic de la mâna dreaptă!

2. Nu am ştiut până acum că ciupercile trebuie curăţate! Şi am mâncat de atâtea ori!…

3. Le-am verificat de o grămadă de ori să văd dacă-s gata sau nu! Evident, au fost gata când am uitat de ele! Noroc că nu a fost prea târziu!

4. Data viitoare o să le pun mai muuult caşcaval! Asta dacă o să mai existe o dată viitoare! :)) Au fost bune, dar eu mă cunosc prea bine şi ştiu că asta-i raritate! 😉

5. Singura chestie faină e că, atunci când m-am ocupat de partea de spălat ciupercile, decojit, tocat, umplut, aranjat în tavă, m-am deconectat de orice alte gânduri! Şi asta chiar mi se pare o chestie importantă! Aş putea înţelege acum de ce unii fac din asta un adevărat hobby!

…

În cât suntem astăzi?  12 aprilie, 2014, nu?

Gata! S-a notat! :))))